EFEMERĂ DE TOAMNĂ ÎN MONTRÉAL
Au mai rămas doar ultimele frunze,
Întruchipând:
Căţiva palmieri.
Trei balerine,
Litere care-mi vorbesc mie,
Un căţel cu laba la ureche, şi
Piepteni, foarte mulţi piepteni.
Privirea mă fură şi iar îmi apar:
Tridentul (din ramuri, al) lui Poseidon,
O furcă de făcut căpiţe de fân,
Păsări cu aripile deschise,
O Babă Cloanţâ, cu ciuf pe cap,
Miniaturi de pomi, (cum deseneazà copiii),
Steaguri şi eşarfe colorate,
Câteva şiruri de cocotieri, de aceeaşi înălţime, şi
O rîndunică singuratecă.
Se întunecă;
Privirea-mi obosită mai discerne:
O vulpe cu un corb pe spinare,
Albine mici, albine mari,
Virgule,
Bondari;
Şi dincolo de ele: cerul de octombrie,
O zi de vânt,
O zi de ploaie,
O zi de soare blând şi nostalgic.
Copiii culeg frunzele de aur, purpură şi aramă,
Adulţii înnoată prin frunzele răscolite,
Păsările-frunză pleacă luându-şi puii cu ele…
Încep să îmi simt umerii.
Şi casele rămase fără cojoc, încep să se îmbrace…
Montréal, 21 octombrie 1999
F R U N Z E DE A R Ţ A R
Imi place să merg,
Să merg răscolind frunzele cu vârful piciorului …
Frunzele să-mi cânte mie şi cerului,
Încetişor,
Încă odată, melodios şi încă odată…
Nu ştiu cum se desprind frunzele…
Ele mă văd şi se avântă în calea mea.
Le cheamă toamna din pletele mele,
Umerii mei largi, sub atâtea poveri…
Privesc în sus,
Frunzele îmi zîmbesc, au buzele roşii
şi obrajii poleiţi, iluminaţi de ochii uşor adormiţi.
Iarăşi cântă ! Sau, nu.
Plâng plecarea ultimelor păsări.
Vântul flutură prelung steagul zdrenţuit al toamnei…
Zgâlţâie înciudat ramurile …
Când nu reuşeşte, fluieră amarnic…
Merg, merg mereu, însetată, bând din cornul toamnei.
Aş voi ca drumul să nu se termine,
Nicicând şi niciunde …
Să fiu mereu însetată,
Să zbor peste zări ca o samară de arţar,
Să întîlnesc ultimul vis al frunzelor subţiri şi crestate.
Montréal , toamna 2006

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..