Prin definiţie, municipiul Iaşi este un oraş al tradiţiei, adică un oraş care nu uită uşor momentele însemnate pe care le-a trăit şi le trăieşte şi nici pe oamenii care, de-a lungul timpului istoric, şi-au adus prinosul lor de cuget şi faptă la împlinirea acestora. Şi asta nu numai că i se reaminteşte mereu statutul de  „fostă capitală a Moldovei” şi „oraşul celor trei Uniri”, al „Junimii”, al „Convorbirilor literare” şi al „Vieţii Româneşti”, cum şi a atâtor şi atâtor „premiere” naţionale, în care „spiritul nostru se păstrează viu şi mai bogat decât oriunde”, după cum spunea cu autoritatea-i recunoscută Nicolae Iorga, ci pentru că „dulcele Târg al Ieşilor” este conştient că tradiţia reprezintă atributul dăinuirii acestui pământ legendar şi un bun exemplu pentru viitorime.

Continuând să însemne în „hronicul” timpului nestatornic fapte şi momente semnificative care-i întăresc mereu şi mereu „spiritul ieşean” inconfundabil, oraşul Iaşi a reuşit, prin edilii săi vremelnici, păstrători ai împământenitei tradiţii ieşene, să aducă înaltă cinstire înaintaşilor, tuturor celor care, prin demersuri asidue şi strădanii împlinite, au intrat în legenda şi memoria afectivă a Cetăţii,  ridicându-le impozante monumente, atribuindu-le numele lor unor prestigioase instituţii şi străzi ieşene, desfăşurând numeroase manifestări întru omagierea şi rememorarea lor.

În acelaşi timp, la fel de conştientă, atenţia edililor se îndreaptă în prezent şi către acei ieşeni care, aflaţi în plenitudinea forţelor înnoitoare, se străduiesc pilduitor să-i confere bătrânului şi mereu tânărului Iaşi noi coordonate performante şi durabile pentru prosperitatea lui prezentă şi viitoare. În acest sens notabil, atribuirea distinctului şi binemeritatului titlu de „Cetăţean de Onoare al municipiului Iaşi” celor care dovedesc prin ataşament şi rezultate meritorii contribuţii de seamă aduse întăririi şi strălucirii prestigiului legendarului oraş, poate fi considerat, fără dubiu, un  act de recunoaştere şi înaltă cinstire adusă personalităţilor sale „de primă mărime”.

În rândul acestora, de curând, în chiar pragul aniversării celor 80 de ani ai vieţii sale, Primarul şi Consiliul Local Iaşi, i-a acordat distinsului muzicolog profesor, compozitor şi virtuos dirijor al Coralei studenţeşti „Cantores Amicitiae”, Nicolae Gâscă, respectabila sa titularizare în rândul Cetăţenilor de Onoare ai Municipiului Iaşi, apreciindu-i astfel strădania de peste patru decenii pentru promovarea cu succes a muzicii ieşeane şi româneşti pe nenumăratele meridiane şi paralele ale mapamondului.

Fiind vorba despre profesorul universitar doctor, muzicologul şi dirijorul Nicolae Gâscă, rector în două legislaturi (1990 – 2000) al Universităţii de Arte „George Enescu” Iaşi, fondatorul (în 1976) şi dirijorul Corului studenţesc de cameră „Cantores Amicitiae”, mi-ar fi imposibil să cred că ar mai fi vreun ieşean fără să fi auzit de domnia-sa şi/sau să nu-i fi audiat măcar unul dintre numeroasele concerte susţinute de-a lungul timpului. Admiţând, absurdul ipotezei, în cele ce urmează, prezentarea, fie şi succintă, a câtorva  repere  din impresionantul său CV devine mai mult decât obligatorie:   – născut la 30 sept. 1942, la Ţibirica-Orhei, Basarabia.

– cursul primar l-a urmat la Şcoala nr.9 de băieţi „Mihail Kogălniceanu” Iaşi, iar pe cel gimnazial la Hangu – Neamţ.

– cursurile liceale le-a urmat la Liceul Internat „Costache Negruzzi” Iaşi, fiind absolventul Secţiei reale al Promoţiei 1960. Ca elev „negruzzist” a făcut parte din orchestra de coarde şi din corul liceului. Deşi de formaţie realistă, a optat să dea admiterea la Conservatorul de Muzică „George Enescu” de la Iaşi, având o bună reuşită, spre plăcuta surprindere a colegilor săi realişti.

– ca student la Conservatorul ieşean, între anii 1960 – 65, sub îndrumarea unor magiştri de renume (Achim Stoia, Ion Pavalache, George Pascu) s-a pregătit în specialităţile: Dirijat cor academic şi Pedagogie muzicală.

– la absolvirea Conservatorului ieşean, ca şef de promoţie pe ţară, a urmat o excelentă carieră didactică universitară: preparator (1965), asistent (1968), lector (1976), profesor (1990), la Dirijat cor academic şi Ansamblu coral, fiind ales şi rector al Universităţii de Arte „George Enescu”, funcţie pe care o va deţine două legislaturi consecutive, până în 2000.

–  în 2003 obţine titlul de doctor în muzică, în urma susţinerii excelentei teze „Interpretarea muzicii corale” la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, iar din 2004 devine conducător de doctorat la Universitatea de Arte de la Iaşi, dar şi de referent de specialitate în comisiile de acordare a titlului academic de doctor în muzică.

–  în toată cariera muzicologică  universitară s-a preocupat de elaborarea şi prezentarea unor numeroase şi interesante lucrări ştiinţifice, studii cu tematică muzicală, publicate în reviste de specialitate sau tipărite singular la prestigioase edituri.

Ed. Didactică şi Pedagogică 1982                                             Editura Muzicală 1998

–  demnă de remarcat este şi  preocuparea sa discografică, care însumează din 1981 şi până în prezent peste 26 de Discuri LP single, duble şi CD-uri, 43 DVD-uri, 9 DVD foto, înregistrate în ţară sau în străinătate, cuprinzând muzica românească şi internaţională  din concertele pe care le-a dirijat.

Disc LP, Electrecord, 1981            CD´s, Millenium, Bruxelles, 2002    CD´s, The world music, Elveţia, 2012

– punctul forte al personalităţii sale îl reprezintă impresionanta activitate artistică, concretizată printr-un strălucitor bilanţ al acesteia, însumând: dirijarea a peste 1000 de concerte simfonice, camerale şi corale, de-a lungul celor peste patru decenii ai carierei, fondarea în 1976 a Corului studenţesc  de cameră „Cantores Amicitiae”, pe care l-a dirijat cu aplomb şi măiestrie dirijorală până în 2020, la  declanşarea pandemiei Covid. Cu acest entuziast cor, a cărei formaţie studenţească a trebuit să fie, deci, primenită la fiecare patru ani de studii, animatorul şi inimosul dirijor Nicolae Gâscă a concertat în tot cuprinsul României, în multe oraşe susţinând ani de-a rândul stagiuni întregi, a participat la numeroase festivaluri muzicale, concursuri studenţeşti şi manifestări culturale, obţinând la toate acestea prestigioase premii, trofee, distincţii şi diplome, prin care „Cantores Amicitiae” şi-a etalat cu prisosinţă talentul şi profesionalismul său, atuuri indubitabile, reverberate în ecou şi peste hotarele ţării, îndeosebi în urma unor prezenţe la concursuri internaţionale. După 1990, invitaţiile din străinătate s-au ţinut lanţ pentru „Cantores Amicitiae”, mai ales după ce repertoriul său mereu îmbogăţit cuprindea piese şi melodii de pretutindeni, colinde şi cântece de Crăciun, pe placul auditoriului din Marea Britanie, Franţa, Elveţia, Spania, Italia, Germania, Austria, Belgia, Finlanda, S.U.A., Mexic, Grecia, Ungaria, R.Moldova ş.a. Nota bene: în 2014, la European Grand Prix, de la Tours-Franţa,”Cantores Amicitiae” s-a situat între cele mai bune patru coruri ale Europei! Să mai reţinem şi că în 1991, la Comisia Europeană de la Bruxelles şi în 1996 , la sediul NATO, când România încă nu devenise membră, „Cantores Amicitiae” a fost prima şi singura corală românească care a concertat acolo, făcând, astfel, cunoscută existenţa oraşului Iaşi – România!

Dintre sutele de fotografii revelatoare e greu să decizi selecţia câtorva. Dar, fie…

Concursul internaţional de la Drau, Austria – 1996       Concursul internaţional de la Gorizia, Italia – 2006

Concert de Paşte la Filarmonica Moldova, Iaşi – 2011                 La Atena, pe Acropole, Grecia – 2014

– Dincolo de aceste fotografii ar putea fi întrevăzută sau măcar intuită o „muncă de sisif” aparţinătoare excelentului dirijor Nicolae Gâscă în ceea ce priveşte recrutarea, îndrumarea şi şleifuirea studenţilor corişti de la înfiinţare şi până în prezent (mulţi dintre ei devenind ulterior solişti consacraţi), abordarea în impresionantul repertoriu coral al acestei formaţii a unui mare număr piese muzicale româneşti şi internaţionale de largă circulaţie, dar şi de mare subtilitate interpretativă, necesitatea deloc facilă a aranjamentelor corale din repertoriu, prelucrări corale inedite din folclorul popoarelor şi nu în ultimul rând numeroase compoziţii muzicale proprii, prin care şi-a consolidat poziţia unui virtuos compozitor, cu nimic mai prejos decât cea a înaintaşilor săi ieşeni.

  De altfel, aprecierile solide, de bun augur, de care s-a bucurat de-a lungul prodigioasei sale cariere muzicale, venite din partea unor redutabili muzicologi din ţară şi din străinătate, întregesc cum nu se poate mai veridic personalitatea complexă a muzicologului, pedagogului, dirijorului şi compozitorului ieşean Nicolae Gâscă.

Despre toate cele mai sus expuse, dar şi de încă multe alte puternice trăsături ale caracterului său impecabil, le-am putut afla în urma recentei lecturi a impresionantului volum „A fost odată…”, Ed. Pim, 2021, 557 pag., al cărui autor este însuşi Nicolae Gâscă, după cum acesta şi recunoaşte: „ A fost odată…este o poveste de suflet, este povestea de succes a unei formaţii corale studenţeşti, este povestea tinereţii a 44 de generaţii care s-au întâlnit în cântec şi au adunat pe răbojul amintirilor cele mai frumoase momente din anii de studenţie, este o poveste cu tineri şi despre tineri.”

E foarte adevărată afirmaţia, numai că această poveste este scrisă de un „tânăr” aproape octogenar şi ea deapănă firul tors al amintirilor adunate pe furca celor 45 de ani în care „Cantores Amicitiae a devenit o stare de spirit, o expresie a bucuriei de a cânta.”

Iar pentru mereu tânărul ei dirijor, Nicolae Gâscă, „Cantores Amicitiae a fost un hobby, care n-a făcut niciodată parte din norma sa didactică.” Ar mai fi de adăugat doar faptul notabil că povestea Coralei „Cantores Amicitiae” s-a înfiripat şi a continuat „ca într-o familie, numai şi numai din pasiunea de a repeta şi a cânta, fără aspecte financiare.”

Să recunoaştem, dar, fără a mai adânci exemplificările, că dirijorul ieşean Nicolae Gâscă şi corul său „Cantores Amicitiae”, pe lângă recunoscutele calităţi muzicale, s-au dovedit a fi împreună ani de-a rândul un veritabil şi strălucit ambasador al municipiului Iaşi  şi (de ce nu?) al României în cuprinsul mapamondului, iar sublinierea nu poate fi deloc una conjuncturală. E un adevăr imuabil pe care nicio altă personalitate ieşeană actuală n-a îndeplinit-o mai concret şi mai convingător până acum!

N-aş putea să închei aceste rânduri fără a-mi exprima deplina satisfacţie a „trăitorului de Iaşi”, care mă consider, pentru discernământul probat al Primăriei Municipiului Iaşi în acordarea binemeritatului titlu „Cetăţean de Onoare al Municipiului Iaşi” distinsei personalităţi, prof.univ.dr. Nicolae Gâscă, veritabil Ambasador muzical al Cetăţii ieşene în ţară şi în întreaga lume. În limbaj adecvat: Bravissimo, Primăria Iaşi!

LA MULŢI ANI – 80, maestre Nicolae Gâscă, drag coleg „negruzzist”, în sănătate şi cântec vivace!

                     Mihai Caba

by

Referinţă Bibliografică

Mihai CABA: Prestigioasă aniversare ieşeană de larg ecou internaţional – Muzicologul, pedagogul, compozitorul şi dirijorul, Nicolae Gâscă, „80”!/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 29 septembrie 2022