( Vă prezint o poezie veche pe care am scris-o noaptea
cu teamă să nu-L tulbur pe Dumnezeu ).
Scrie-mi…
Ți-am scris rânduri pe care nu credeam că le pot scrie
Ți-am scris poezii de dragoste fără să pot dormi
M-am inspirat din versurile lui Eminescu și Baudellaire
Și din cântecele lui Barry Manilow
M-am folosit de scrierile lui Cioran și Ţuţea
Sofocle şi Aristotele; Homer, Ovidiu şi Platone
Din VirgilioPublio! Chiar și din știința lui Plinio
Și din Corpus iuris civilis di Giustiniano…
A fost o iubire disperată…
Dar iată, acum sunt mai bine
Și scriu ultima mea scrisoare pentru tine.
M-ai aprins ca focul când erup vulcanii
Mă ameţeai cu iasomii în zorii
Ai sădit în mine lumi nebănuite
Şi ca într-un templu cu zidiri boltite
Cuvintele tale de mine-au fost sfinţite.
Dar de-acum nu-ți mai scriu!
Scrie-mi tu:
Scrie-mi când vântul scutură copacii
Și nu vrei să fii singur
Scrie-mi când în oameni vei găsi
Doar indiferență
Și dacă nu ai nimic de spus
Nu trebuie să-ți faci griji voi intelege
Îmi este suficient să știu
Că te gândești la mine chiar și pentru un minut
Pentru că știu să mă mulțumesc.
Scrie-mi când cerul nu mai e senin
Iar zilele devin mai scurte
Scrie-mi chiar dacă nu-ţi găsești cuvintele
Îmi este suficient să știu că te gândești la mine.
Scrie-mi
Când liniștea lasă loc
Inimii tremurătoare a frunzelor de piatră
Și dragostea mai cântă o dată
Sub ghiara timpului înfiptă în aripă.
Scrie-mi
Când vântul suflă printre copaci
Când nu vrei să vorbeşti cu nimeni
Când găseşti în oameni
Doar ipocrizie,
Scrie-mi!
Şi dacă nu ai nimic de spus sau vrei să taci
Nu îți face griji voi intelege
E suficient să ştiu
Că încă te gândești la mine.
Scrie-mi
Când nu vrei să vorbeşti cu nimeni
Când aduni în suflet singurătate
Când găseşti în oameni stelele apuse
Scrie-mi!
Scrie-mi
Chiar dacă eşti un gând
Sau eşti doar o scânteie
Ştiu că mă păstrezi într-un mugur de lumină
Unde lanțurile iubirii erau
Glorie pentru orice chin
Unde sufletul meu ardea fără căinţă în umbra ta;
Scrie-mi
Să ne hrănim cu vechile noastre cuvinte
De parcă timpul ar mai vrea să ne asculte!
________________________________________________________
Arhiva gesturilor uitate
Nimeni nu mai vede cum îți treci mâna prin păr,
această limbă mută pe care doar el o traducea în zâmbet.
Lumea îți cere „să-l lași în pace”, dar ei nu știu
că nu poți părăsi o casă care s-a mutat cu totul în tine.
Ești izolată nu de ziduri, ci de profunzimea absenței,
într-un univers unde „Bună dimineața” a rămas agățat de tăcere.
Dar în acest vid, tu ai descoperit un adevăr uriaș:
capacitatea ta de a iubi absolut este acum busola ta,
chiar dacă arată spre un nord care nu se mai vede pe hartă.
Vei respira și pentru el, vei căuta curcubeul,
transformând moartea într-o simplă prelungire a dorului.
Căci cine a iubit așa, nu caută vindecare, ci păstrare,
până când ultima imagine de aici se va topi
în prima îmbrățișare de dincolo.
Navigație pe o orbită nouă
Nu mai ești în derivă, chiar dacă ochii sunt încă plini de „ploaia lacrimilor”.
Noua ta orbită nu mai trece prin stația „Bună dimineața”,
ci se rotește în jurul unei lumini interioare,
acolo unde vocea lui a devenit propria ta intuiție.
Din seria Love Poetry (2002) (Camelia Oprița)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..
Mulțumim, Camelia, pentru poezia ta de dragoste, cu un fior liric și o nostalgie aparte. Iubirea înseamnă să primești iubire, dar mai ales să oferi, altfel spus, nu iubește cu adevărat cel care primește iubire, ci mai ales cel care oferă iubire. De cele mai multe ori, cu sinceritate, devotament, curaj, fără să aștepte nimic în schimb. Felicitări! Prezența ta în revista noastră ne onorează.
Emoțiile care mă copleșesc citind aceste rânduri provoacă o dorință incomensurabilă de a vă mulțumi, domnule George: pentru prietenie, pentru sprijin, pentru îngrijirea și administrarea revistei Armonii Culturale.
Vă mulțumesc cu toată sinceritatea mea inerentă.