Din seva codrilor, Emine, luași esența slovelor
Și din tăria ei țesut-ai maramă fină viselor
În ochiul lacului albastru, priveai cum luna lumina
Cărarea dorului prin lume, ce frânge-adesea inima.

Cuprins de febra poeziei pe care Duhul ți-o dicta,

Curgeau cuvintele în rime, tablouri toamna îți picta.
Culcat la poalele pădurii, urechea ți-o lipeai s-asculte
Cum murmurul izvoarelor ducea pe unde doruri multe.

Iubirile valsau prin ramuri când psalmii îngerii cântau,
Părea că cerul cu pământul, sub pana ta, se-nveșmântau
Și liniștea durea în lipsa iubitei ce-ți era departe,
Nu mult trecea și despărțirea avea să vină printr-o moarte.

Aveai un singur dor atuncea, la malul mării să sfârșești,
Cu strălucirea de Luceafăr, pe cei rămași să-i copleșești
Și anii trec, se duc în goană prin infinitul Univers,
Gândit-ai precum prorocii, și ce-ai gândit rămas-a-n vers.

În scurta-ți viață printre semeni, trăit-ai pentru veșnicie,
Prin gânduri ce urmau lumina parcursului prin galaxie
Și cuantele de energie, pe care ea le transporta,
Cuvintele erau la tine, când gândul te teleporta.

Iubirea ta cântată-n versuri rămâne-va în veci curată
Căci sufletul tău, printre stele, e flacără nemăsurată,
Cu ochii-ți mari, adânci și negri, în nopțile cu cer senin,
Scrutai genunile-n adâncuri, descoperind corp ebenin.

Din seva codrilor ce urcă din rădăcini adânc înfipte,
În al strămoșilor pământ, în care odihnesc în cripte
Cei ce-n Scrisori îți fură sursă pentru-a zidi omul de geniu,
Se-nalță glasu-ți ce răzbate până-ntr-al treilea mileniu.

15 ianuarie 2024, Georgeta TUDOR

by

Referinţă Bibliografică

DIN SEVA CODRILOR/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 9 februarie 2024