Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Poezie pentru copii » Camelia Opriţa: Prințesa de Iasomie

Camelia Opriţa: Prințesa de Iasomie

Prințesa de Iasomie

Florile de păpădii
Își făcură pălării
Din mătăsuri albe, șic,
Și din fir de borangic.

Una-i dulce ca o rază
Și adesea se visează:
Zână, mândră domnișoară,
În rochiță de ușoară!

Dar cum galbenă-i chilia,
Se trezește păpădia
Cu un fluture albastru,
Mut ca un pios sihastru.

El o gâdilă, o mângâie,
Cu mânuțe și călcâie,
Păpădia iar tresare:
„Sunt un micuț miez de soare!”

Îi e dat acum să fie
Prințesa de Iasomie,
Sub o tufă naltă, albă,
Unde razele-o desmiardă.

Mai târziu, la asfințit,
O furnică a-ndrăznit
Să-și facă un culcuș moale
În potopul de petale.

Nu vă spun ce a visat,
Dar furnica e-mpărat!
Cu coroană aurie,
Din sclipiri de iasomie.

Păpădie, iasomie,
Vreți să-mi spuneți ceva mie?
Care-i zână, care-i stea?
C-am scris povestea așa!

––––––––-

Motănelul de Revistă întâlnește Prințesa de Iasomie, într-un dans al borangicului și al lăbuțelor de pluș:

Vânătoarea de Puf

În grădina cu scântei,
Printre mii de clopoței,
Motănelul, cu mult șic,
Pândește-un fir de borangic.

Păpădia, mândră fată,
Stă sub tufă, „pictată”,
Cu pălărie de mătase
Și visări radioase.

Dar motanul, tacticos,
Face un salt… cam bătăios!
Vrea să prindă din zbor, iată,
Pălăria „diamantată”.

Puf! Se umple tot de floare,
Zici că-i ninge sub picioare!
Păpădia râde tare,
El strănută… ce mirare!

„N-am vrut floarea s-o stric, zău,
Sunt un motănel… nu rău!
Doar vânturam puțin norul,
Să-mi exersez iar… umorul!”

poeziile fac parte din carte: Bună dimineaţa Camelia, publicată la editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2022.

Bună dimineața, Camelia! Bună dimineața celui care crede că „Bună dimineața” este mai mult decât un simplu cuvânt.

Facebooktwitterby feather

Despre OPRITA Camelia

Portret de Autor: Camelia Oprița Cuvântul care hrănește: „Îl privesc pe Ion Creangă ca pe un basm românesc în care copilăria refuză să se termine. Adesea sunt întrebată: de ce scriu literatură pentru copii? Răspunsul e simplu și, totodată, dureros: priviți în jur. Astăzi, bucuria pare să fi devenit o raritate. Oamenii umblă cu frunțile întunecate de griji, cu capul plecat, de parcă ar fi pierdut o monedă de aur și o caută cu disperare în țărână, uitând să mai privească cerul. Destinul meu s-a împletit, încă de mică, cu rafturile bibliotecii din casa părintească. Acolo am învățat că o casă fără cărți este o casă fără ferestre. Chiar și acum, ori de câte ori trec pragul cuiva, ochii mei caută instinctiv biblioteci, etajere sau măcar acele măsuțe de cafea unde volumele stau așezate în tihnă, parcă așteptându-mă să le deschid taina. Trăim într-o epocă în care mulți copii sunt învățați să creadă că povestea este o „minciună gogonată”, o iluzie fără folos. Eu cred contrariul. În viziunea mea, literatura nu este o evadare, ci o hrană esențială: dacă ți-e foame de sens, o carte te hrănește; dacă ți-e sete de frumos, ea te adapă. Scriu pentru a le reda copiilor — și oamenilor mari care au uitat să fie copii — dreptul de a găsi moneda de aur nu în țărână, ci între paginile care ne învață să mergem drept.” Camelia Oprita - scriitoare, autoare română de limbă română și italiană. Colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară și străinătate, semnând și antologii literare pentru copii. -Flacăra lui Adrian Păunescu, Acolada, Alternanțe, Boema ( lumea copiilor) Constelaţii Diamantine, Spații Culturale, Litera Nordului, Neuma, Romania literara, Revista de Cultură și Atitudine Plumb (USR Bacău) Revista „Viața noastră” Bârlad, Revista Țara de Sus ș.a.m.d. Cărți publicate: Cuvântul deschide gândul omului, Bună dimineața, Camelia, Povestea stelelor