În astă lume-a sârmei și-a misterului de fier,
Cu porți de granit greu și pirați în eter,
Când fierul macină duhul și cerul e-ngrădit,
Doar zeii de carton mai par de neclintit.
Iar Răul, masca veche și-o leapădă rânjind,
Balaur cu solzi reci, prin vânturi șuierând,
Își poartă coama mândră, un semn de cucerire,
Cu colții ascuțiți în ura de-o mii de ani subțire.
Vin negustori de suflet, cu febre-n tălpi purtate,
Să vândă minciuni lucii pe aur și păcate.
Sosesc din zări străine cu spirit mercantil,
Cu chipuri de cenușă și gândul cel subtil.
Cu patimă își urmăresc doar firea lor deșartă,
În dansuri și petreceri, stând toartă lângă toartă.
Iar dacă vreun bătrân mai îndrăznește, mut,
Să calce pe trotuar, prin timpu-i petrecut,
Îl biciuie viteză și-un mal de fier lucios:
BMW-ul negru, falnic, un zeu nemilos.
În el, pe perne moi, trufașii plopi bogați
Își strâng la piept vlăstari de lux înfășurați.
Sub măști cu peruci scumpe, ascunși de lumea crudă,
Fac omul sclav de rând, ce n-are cine să-l audă.
Dar va veni sorocul în acest slăvit veac,
Să dea la marea Vamă tot aurul lor zac.
A fost o Românie zidită-n rugăciune,
Un stâlp de dor și șfetnic, o sfântă viziune,
Curată ca o pâine la ceas de sărbătoare,
Cu tril de privighetoare în zori de mărire mare.
Trecu amar de vreme și-un abur greu s-a strâns,
O ceață deasă-n care și cerul pare plâns.
Iar țara-n care curgeau dulci râuri de lumină,
S-a preschimbat în trudă și-n carne de ruină.
Un vechi satir îmi spune, rânjind cu ochi de foc:
„Ești blestemat, popore, să n-ai niciun noroc?
Să porți privirea-n tărână și jugul cel amar,
Să înduri pe cât poți, ca un biet solitar?”
Te ridică, române, și nu mai sta în ploaie!
Alungă profitorii ce țara ne-o jupoaie.
Atunci vei vedea zorii și-o nouă lume-n vers,
Ca un zbor de iasomie în întreg univers.
Din voia lui Zeus, ori poate a mea…
Vă las această urmă, și semnul sub ea.
camelia opriţa, 2020,
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..