Momentul 30 decembrie 1947 a fost unul sumbru, ilegal și tragic pentru țară si Rege, abdicarea Majestății Sale fiind un act sub amenințare, o decizie brutală, lipsită de alternative, a comuniștilor români, în familiaritate cu bolșevicii consilieri de la Moscova, dar și ca urmare a predării României rușilor de către marile puteri. Un act de trădare, nefiind greșeală sau ezitare, ci acțiune deliberată, nu se asociază cedării în condiții de presiune, de acțiune forțată, neasimilată voinței personale. De aceea, abdicarea de la 30 decembrie 1947 nu poate fi considerată inițiativa Regelui, ci o execuție prin forță, fiind din acest motiv ilegală.

Totuși, sunt și astăzi voci ce acuză pe Majestatea Sa Regele Mihai I al României de trădare și lașitate. Aceasta vine din partea unora ce sunt bântuiți frenetic de duhul urii, ce nu-și găsesc liniștea fără să perpetueze „opera” comunistă de a ținti asupra Regelui cinismul, bătaia de joc, descărcarea unei răutăți fãrã limite!…
Dacă până și fostul președinte al României, Ion Iliescu își reprimă astăzi atitudinea sa ostilă din trecut față de Rege, despre care spune că nu a abdicat, ci a fost abdicat, este de neînțeles tirul atacurilor încărcate de ură asupra Majestății Sale, din partea unora, printre care și Traian Băsescu, președinte demis de către popor dar rămas în forță până la sfârșit de mandat ca președinte fără susținere.

Atribuirea, printre altele, a culpei umilirii ruso-bolșevice a țării, fără a se ține cont de faptul că România a fost silit atrasă la consolidarea sovietizării în Europa, cu o gravã consecință, chiar până azi, în primul rând pentru că ideologia comunistă a erodat istoria și a despiritualizat-o este o gravă și condamnabilă diversiune de natură a menține în continuare falsitatea ca zid împotriva restaurării monarhiei constituționale în România!

În opinia detractorilor, evenimentul de la Palat, din 30 decembrie 1947, al cărui curs a avut loc sub somație și șantaj a fost o acțiune de trădare a Regelui, o consecință a slăbiciunii și lașității. Prin această rațiune se explică agățarea de putere, cu orice preț, incapacitatea de a înțelege spiritul de sacrificiu ce-a fost la baza abdicării Majestății Sale, sub presiune. Astfel de atitudini alunecă în eroare și vor fi reprimate de istorie. Dar, pentru fiecare există un peron de gară pe care va coborî cândva.
Avântarea în analiza trecutului trebuie să aibă în miezul zelului grija pentru adevăr, deoarece prin grote nu se poate ajunge decât la regatul întunericului. Or, cei ce atribuie Majestății Sale, Regelui Mihai I al României un rol nefast în istoria României dezvăluie întocmai neștiința hrănită cu răutate, față de singurul Șef de stat în viață până în sumbrul decembrie 2017, care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial era în funcție.

Este de neînțeles si de necrezut că o personalitate ca Majestatea Sa Regele Mihai I, care a petrecut o viață în exil, alături de Majestatea Sa Regina Ana a României si Altețele Lor Regale Principesele, fără să ponegrească vreodată România și fără să piardă nici o clipă speranța într-o Românie Restaurată putea fi atacat și întâmpinat cu încă o nedreptate, în propria țară…! Cu atât mai nedrept, cu cât Familia Regală a României a trăit cu demnitate departe de țară, fără a fi jefuit bogăția ei, așa cum se fac uneori acuzații, din neștiință și deopotrivă din ură din partea unora și fără să spună o singură dată, un singur cuvânt de rău despre poporul român sau despre România!…
„Acum exact șaizeci si cinci de ani, la 30 decembrie 1947”, spune Alteța Sa Regală Principele Radu al României („Regele, garantul Natiunii”, 30 decembrie 2012) „România era deposedată de ultima instituție cu autoritate naturală și cu vocație de garant al democrației, Regele Mihai. Dictatura uzurpa monarhia, în numele unei republici pe care nu avea de gând și nu putea sã o punã în operã. Vocea națiunii avea să fie înăbușită pentru patruzeci și doi de ani. Dar, lovitura grea dată României în acea zi a fost zdruncinarea brutală a identității naționale. Între patru decenii de comunism și decapitarea statalității este o deosebire echivalentă cu cea dintre confiscarea unei case și incendierea ei.
Sovietizarea a reprimat nu doar oameni și grupuri sociale, ci și instinctul binelui național bazat pe conlucrarea dintre autoritatea monarhică și democrația reprezentativă. Statul a fost acaparat de un grup de putere fără nici un sprijin natural, altul decât voința tancurilor sovietice. Administrația s-a transformat într-o mașinărie menită să satisfacă ambiții personale de putere”.
Se împlinesc anul acesta 77 de ani de la abdicarea nefericită a Majestății Sale Regelui Mihai I al României, pe 30 decembrie 1947. Toți acești ani au fost mult prea mulți pentru ca istoria să îi mai poată răbda! Într-un mod logic de judecată, forma de guvernământ legitimă a României este și în prezent monarhia. Avem a face azi în România nu cu o monarhie nelegală, ci cu o monarhie nefuncțională în baza faptului că legitimitatea ei este uzurpată de republica impusã de tancurile sovietice!

Ceea ce se impune, în consecință este în primul rând reconectarea națiunii la vibrațiile patriotismului pe care unele manifestări cu deosebire culturale și artistice sunt cel mai în măsură să le evidențieze. De aici trebuie să decurgă țelul și șansa promovării unor proiecte de susținere a restaurării României din nou sub Rege într-o formă statală legal monarhică – Normele fundamentale ale Casei Regale a României, promulgate prin semnătura Majestății Sale Regelui Mihai I al României, la 30 decembrie 2007, stabilesc nerevocabil ca succsesoare la Coroană pe Majestatea Sa Margareta.

Dacă după atâți ani sumbri națiunea română nu va decide cât mai grabnic reașezarea monarhiei și regalității române în legitimă funcțiune, nu înseamnă decât că împlinim voința comunisto securisto moscovită a eternizării României din penumbra dictaturii într-un trogloditism național fatal, deschizător de cale spre anarhie, se vede aceasta, se simte, prezintă argumente cât se poate de clare, dinspre panorama politică românească…!

(sursa foto: romaniaregala.ro)

 (Aurel V. Zgheran)

by

Referinţă Bibliografică

30 decembrie, 1947: zi înnoptată și devastatoare pentru destinul Regelui și al României/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 30 decembrie 2024