Se-mbracă în flori de zăpadă decembrie – țărm de anotimp între anul urcat pe versanții veșniciei de sus, 2024 și cel coborât pe cărăruile temporale de jos, 2025.

Și-un dor de sărbătoare se-mbracă-n iubire, și-un dor de iubire se-absoarbe-n magia iernii. Și cad ninsori timide ca niște ochișori dulci de copilași.

Dacă nu am avea iarnă, lava de aur a soarelui ar fi albă, iar copacii ar înflori cu flori albe de stele de zăpadă…; dacă nu am avea iubire, ninsoarea ne-ar acoperi sufletul cu sărutul ei topit pe obraji și pe buze…!

E decembrie, lunecă-n noi iarna ca o catifea albă, ca o catifea caldă, ca o catifea cu fulgi din perne cu care se bat pe nori, râzând îngerașii. E decembrie, ninge și sună fermecător niște clopoței de porțelan tremurând sub pleoapa cerului, unde clipește luna și ard stelele. E decembrie, răsună trâmbițe de argint în care suflă lin heruvimi gingași și grațioase crăiese ale raiului cu zăpadă.

E decembrie, fulgii de zăpadă ning, razele de soare leagănă oglinzile privirilor…, e decembrie, colindele zânelor polare animă decorul hibernal, iar luminițele lampadarelor sufletești, creștine luminează decorul sărbătoresc. E minunat de frumos decembrie, e magic decembrie, e raiul din noi, e lumea frumoasă din noi, e lumea vrăjită și bună din noi, e credința din noi, e transcendența eternității din noi, e armonia din noi, e poemul din noi, e cântecul din noi…!

Ieri și astăzi și mâine și toată luna decembrie toate inimile sunt o liră fermecată ce-acompaniază colindele și cântecele de sărbătoare ale lui decembrie magic, ale lui decembrie sărbătoresc, ale lui decembrie feeric, ale lui decembrie îmbisericit…!

Sunt însumi frântură de decembrie, sunt bradul din propriu-mi suflet, învelit în odoare sărbătorești: melodiile dulci ale Stelei Enache pe care le ascult încet, chemate-n gândurile mele și venite-n inima mea, căci decembrie cu Stela Enache mi-s o grațioasă duminică a vieții mele.

Iar eu li-s calendarul adunat filă cu filă într-o singură zi și nesfârșit de multe sărbători: Stela Enache și melodiile sale. O singură zi, nesfârșit de multe sărbători și tot atâtea iubiri…!

Decembrie…! Copacii sunt împodobiți cu flori de diamant. Încremeniți, miri vrăjiți par, la ceremonialul de nuntire cu mirese coliere zămislite din răsuflarea umedă și gheața nopților de iarnă pi- torească. Frumoasele, linele, mângâietoarele cântece ale Stelei Enache îi ning frumos…!

Miliarde de miliarde de cristale de argint metamorfozate în miliarde de miliarde de nași așază cununi minunat de frumoase, pe care lunecă iubirea Lui Dumnezeu, în brațele copacilor. În fiecare oglindire de lumină de pretutindeni e un univers, în fiecare univers e o minune, în fiecare minune e credința, dragostea, gingășia, grația inimii Stelei Enache.

Ea soarbe cu ochii, cu gura, cu inima fiecare frumusețe a naturii copleșite de frumusețea minunată a lui decembrie și a sa, a artistei și a lor, a cântecelor și o-nveșnicește pe fiecare în miracole sonore…!

(foto: Aurel V. Zgheran, București, 2013)

(Aurel V. Zgheran)

by

Referinţă Bibliografică

Eseu pentru Stela Enache în decembrie sub veșmânt de flori de zăpadă/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 30 decembrie 2024