ȘAPTE, ȘAPTE, ȘAPTE…

Autor: Iurie Brașoveanu

Oglinda numerologiei

Suntem în lume când venim

Și-n razele călătoriei

Trăim în cifre când murim.

În umbra anilor lumină

Și-n ale clipei veșnicii

Doar cifrele au să rămână

În neuitare, vii făclii.

Când nemurirea era-n șapte,

Cifra în care m-am născut,

O stea mi s-a aprins în noapte

Și-n șapte viața mi-a-nceput.

E un miracol cifra șapte,

Cu multe taine de demult.

Prin vremuri clipele străbate,

E un mister, enigmă, cult.

Cea mai frumoasă cifr-a lumii,

Stă așezată-n Tron Ceresc.

Din înălțimile cununii

Ale ei raze strălucesc.

Când dăinuia Cuneiformul

Și legile Hammurabi.

Clepsidra măsura tot omul

Cu libertatea de-a iubi.

Nu era boală, bătrânețe,

Nu era moarte, nici păcat.

Doar fericirea-n tinerețe

Un drum întors din cel plecat.

Eternitate-a scris Cuvântul

Iar cifra șapte era-n cer.

Acolo, liniștea cu vântul

Își aprindeau focul din ger.

Și Solomon în șapte trepte

Făcuse Templul la-nceput.

Șapte coline-n linii drepte

Țin Roma-n veacuri ce-au trecut.

Minuni sunt șapte ale lumii

În ele stă Templul Karnak.

Luxor, prin veacurile culmii,

Păstrează apa pură-n lac.

Din aștri, veacuri guvernează

Zeița crezului frumos.

Ea, Afrodita, ne veghează

Din Paphos, Chidus și Delos.

Și Piramida de la Giza,

Ca și Colosul din Rados

Sunt frumuseți ca Mona Lisa,

Tezaur sfânt și valoros.

Credința i-a legat de-un astru

Pe șapte zei din Babilon.

Și fiecare-n cer albastru

Era al vremii etalon.

Iar o Moschee din Hagia

Se-nalță sus până în nori.

Ea e sublimul cu Magia,

E Auroră-n falnici zori.

În piramida de-Organite

Stau pietre din șapte Chakra.

Sunt taine multe împietrite

Ce-n vremuri veșnic vor vibra.

E un simbol păstrat de viață

Cu rădăcinile-n pământ,

Cu șapte energii pe față

Și ceru-n adieri de vânt.

Luminiscentă, fascinantă,

Printr-un cristal numit Hamsa,

Cu-a lui vibrație înaltă,

Tot renăscând aura sa.

Șapte formațiuni de stâncă,

Ce stau în Man Pupu-Nyor,

Păstrează-n ele-o Tain-adâncă

Ce au sculptat-o-n vremea lor.

Legenda Mansi-n timpuri poartă

Misteru-al șapte uriași.

Doar munții lor le-au fost consoartă,

Sunt ai naturii “vii” urmași.

În forma unei cruci latine,

Bazilica Sagrada-n zori,

Aprinde parcă ceru-n tine,

Șapte capele ating nori.

Grădinile Semiramidei

Și Zidul Mare Chinezesc,

Sunt în culorile Coridei

Și vremea timpului păzesc.

Multe culturi se scaldă-n șapte,

Cultul nipon e-n șapte Zei.

Norocul îi alină-n noapte

Și ziua în noroc sunt ei.

Există șapte continente,

Șapte culori în curcubeu.

Un cer, ce-i împărțit în șapte,

Pe șapte trepte stă mereu.

Șapte păcate țin desfrâul,

Șapte virtuți – canonul lor.

Sunt ca neghina și ca grâul

Ba ne sunt ură, ba sunt dor.

Tot șapte sunt, de-ale minunii,

Să poți să le tot faci pe rând:

Să simți, să guști poftele lumii,

Să râzi și să iubești visând.

Să vezi, s-auzi, cu mintea trează

Și tot iubind, atât cât ești,

S-atingi în vis a lunii rază

Simțind, prin toate, că trăiești.

Când stelele sorteau luminii

Șapte planete-n veacuri mii

Zilele-n șirul săptămânii,

Erau tot șapte-n nopți târzii.

În ROGVAIV: galben cu verde,

Oranj, indigo, violet.

Roșu-n albastru se străvede

Și Curcubeul e complet.

Copacul Cosmic… Șapte Ramuri

Se unduiesc în Orion.

Se-mbină-n ale vremii flamuri

În umbra Marelui Canion.

Sublimul grup din șapte stele,

Pleiade, se cuprind cu dor,

Cu jocul de lumini prin ele,

Șase surori cu mama lor.

Se împletesc în miez de noapte

Mirajuri, viețile-omenești…

Și omul e în cifra șapte,

Șapte sunt sferele cerești.

Dacă visezi cifra de șapte,

În visul zborului-mister,

Sunt șapte-arhangheli care-n noapte

Ți-arată Veșnicia-n cer.

Păcatul vieții ne urmează

În drumul scurt… totu-i în van.

Dar cifra șapte guvernează

Și boala trupului uman.

Arene, sute de-amfiteatre

Cu sânge de gladiatori…

Din veacuri, lumea se împarte

În cei trufași și-ndurători.

Fără hotar sunt căi în ceruri…

Desăvârșirea le-a deschis.

În rai se-ncoronează vremuri

Cu mângâierile din vis.

Tatăl cu Sfântul Duh… Cuvântul,

Sunt cei ce-n veci mărturisesc,

Făcând în Taină Jurământul,

În UNA toți ei se găsesc.

Și trei mărturisesc pământul

Sângele, Apa, Duhul Sfânt.

În UNA este Legământul,

Pe unduiri de raze-n vânt.

Doar cifrele au să rămână

Enigme în mirajuri vii.

În umbra anilor lumină

Și-n ale clipei veșnicii.

Oglinda numerologiei

Aici suntem când revenim.

Și-n umbrele alegoriei

Tot “cifre” suntem când murim.

Toate drepturile rezervate

by

Referinţă Bibliografică

Iurie BRAȘOVEANU: ȘAPTE, ȘAPTE, ȘAPTE…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 30 decembrie 2024