FĂRĂ LACRIMI, PATIMI, URĂ…
#Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou

La pământ m-a izbit furtuna,
Azvârlindu-mă pe stânci…
Dar, plângând, rugând întruna,
O prindea mai mult ranchiuna,
Trântind fulgere, ca rânci,
Să mă târâi-n colb, pe brânci…

Pe genunchi capu-mi voia,
De temeri doară stăpânit…
De scânceam, se-napoia
Și spinarea-mi-nconvoia,
Lăsându-mă cernit, rănit
Pe crucea-mi dată răstignit…

Prin deșertul pribegiei,
Prin-ntuneric prigonit,
Pe cărările urgiei,
Sub lințoliu-mi vitregiei,
Tot de Soartă izgonit,
Ce-mi va fi acum menit ?

M-a lăsat cu zdrențe-n suflet,
De dureri inima ruptă…
S-au tocit genunchii-n umblet,
Mi-a muțit glasul de urlet
Dar, voința de ani suptă,
S-a trezit parcă la luptă,

Acum, c-aud o voce blândă
Văd Lumină să mă scalde…
Cu speranța-mi sângerândă
Și cu gura-mi tremurândă,
Mă-ntreb, de-unde vorbe calde
Cad în suflet, ca smaralde ?

Cin’ sudoarea de pe frunte,
Și pe pieptu-mi mâna pune,
Să-mi sădească din grăunte,
O speranț-un vis și o punte,
Z-o zăresc ca prin minune,
În negura, ca de cărbune ?

Nu văd bine… Tu ești Doamne,
Pe-un nor alb, neprihănit ?
Harul când să mă condamne,
Venit-ai-n a vieții-mi toamne
Și-ntinzi Mâini din infinit,
Să-mi rupi lanțul ruginit ?

Doamne, cum să-ți mulțumesc?
Rupând jugul neputinței,
Zici iar visuri să-ntocmesc
Că, n-am ce să pătimesc
Și, din rodurile seminței,
Aripi crește-vor voinței,

Ca să zbor sub clar de lună
Și sub răsărit de soare…
Să nu-mi pese de furtună
Că mi-ai pus pe cap cunună,
Nu de țepi, de flori, cicoare,
Dându-mi lumea ce nu doare…

Mi-ai promis sufletu-n pace,
Că la Tine nu se-ndură…
Nimeni n-o să mai m-atace,
Harpe-n sunet, nu trăgace,
Șoapte blând curgând pe gură,
Fără lacrimi, patimi, ură…

________ NORA _______
versuri din vol.10 __ „Peregrin tăcut prin timp” __

by

Referinţă Bibliografică

 FĂRĂ LACRIMI, PATIMI, URĂ… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 16 septembrie 2025