Ce am moștenit de la tata,
pe care nu l-am cunoscut pe pământ?
– Oricât de nedreptățit aș fi, eu să nu mă lepăd de Neamul meu, cel românesc, și chiar condamnat și întemnițat fiind pentru el, să-l iubesc!
– Oricât de batjocorit aș fi, eu să știu că omul, fără cel rău în el, este bun și să nu-l disprețuiesc.
– Oricât de dureros mi-ar fi, eu să trăiesc în față cu granița de sârmă ghimpată, dar luând acordeonul în brațe, cu lacrimi să cânt, doina mea trecând Prutul
și ajungând până pe celălalt mal! Acolo unde sovieticii i-au lăsat lui tata, pentru totdeauna, prima soție și prima lui fiică.
– Oricât de bogați material mi-ar părea unii oameni, eu să nu-i zavistuiesc, pentru că Dumnezeu mi-a dat și mie, nemeritat, multe bucurii.
– Oricât de pustiu nu mi-ar arăta sufletul, eu să-mi cumpăr o mie de armonici de gură și ocarine, și fluiere, și să mă iau la întrecere cu toate păsările, chiar
dacă nu le voi întrece-n talent niciodată!
Ce am moștenit de la mama,
pe care am cunoscut-o pe pământ?
– Oricât mi-ar muta vecinii hatul grădinii, eu să nu fac la fel.
– Oricât mi-ar turna vecinii apă clocotită la rădăcinile pomilor roditori, eu
să nu fac la fel.
– Oricât mi-ar hrăni vecinii câinelușii cu ace ascunse în pâine, eu să nu fac
la fel.
– Oricât mi-ar trimite vecinii șerpi și arici, și broaște râioase pe prag, eu să
nu fac la fel.
– Oricât m-ar lovi unii oameni și m-ar amenința cu moartea, eu să nu fac
la fel.
– Oricât m-ar vorbi de rău oamenii, eu să nu uit că toți suntem o creație a
lui Dumnezeu, și să nu fac la fel.
Astfel pe om, cu o nebunie sfântă, să-l iubesc, dar numai în Domnul să cred
și numai în Domnul să mă încred, și să fiu convins că toate, dar absolut toate,
ce le trăiesc sunt rânduite numai de Domnul, care mă ceartă, mă iartă și mă
îmbrățișează cu drag!
Am scris și m-am uitat în jur.
Și acolo unde ieri nu erau, astăzi am văzut trei panseluțe înflorite și le-am mulțumit!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..