Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » CRONICI » Camelia Opriţa: Cronica Sâmbetei: Viața e o chestiune de nuanță

Camelia Opriţa: Cronica Sâmbetei: Viața e o chestiune de nuanță

Dragii mei, să fim sinceri: gândurile sunt ca rudele de la țară. Vin neinvitate, ocupă canapeaua minții și încep să se plângă de vreme. Dar primăvara… ah, primăvara e acel moment în care Dumnezeu decide să schimbe decorul și să ne demonstreze că și El e, în sinea Lui, un pic oltean.
Se spune că gândurile sunt ‘grele’. Ei bine, eu cred că gândurile devin grele doar atunci când uităm să le scoatem la plimbare. Primăvara e tocmai asta: o invitație la aer liber pentru ideile noastre mucegăite.
Uitați-vă la culori! Iarna, lumea e un film alb-negru regizat de un neamț prea serios. Dar vine aprilie și, dintr-odată, natura devine un tablou de nuanțe pe care nici măcar un vânzător de tablouri de pe Via Margutta nu le-ar putea inventa. Verdele acela crud nu e doar o culoare, e un protest împotriva plictiselii! Este dovada că pământul, după ce a dormit toată iarna sub pătura de nori, s-a trezit și a zis: ‘Basta! Azi mă îmbrac elegant!’
Noi, oamenii, ne pierdem timpul măsurând minutele. Mare greșeală! Timpul nu se măsoară cu ceasul de la mână, care e un obiect rece și antipatic, ci cu intensitatea cu care ne lăsăm surprinși de o floare care străpunge asfaltul. Acela e momentul ‘nascent’, cum ar zice profesorul meu Alberoni

Timpul e o pânză ce se tot destramă..

Gândurile-s grele? Pune-le la soare!
Amurgul e-o nuanță, nu o supărare.
Timpul e o pânză ce se tot destramă,
Dar primăvara-n stradă, viața iar o cheamă.
Nu mai număra minutele pe ceas,
Numără bătăi de inimă ce-au mai rămas.
O floare ce străpunge asfaltul cel dur
E singura victorie în tot acest contur.
Râzi de întuneric, crede în culori,
Căci viața-i o cafea băută între flori!

Facebooktwitterby feather

Despre OPRITA Camelia

Portret de Autor: Camelia Oprița Cuvântul care hrănește: „Îl privesc pe Ion Creangă ca pe un basm românesc în care copilăria refuză să se termine. Adesea sunt întrebată: de ce scriu literatură pentru copii? Răspunsul e simplu și, totodată, dureros: priviți în jur. Astăzi, bucuria pare să fi devenit o raritate. Oamenii umblă cu frunțile întunecate de griji, cu capul plecat, de parcă ar fi pierdut o monedă de aur și o caută cu disperare în țărână, uitând să mai privească cerul. Destinul meu s-a împletit, încă de mică, cu rafturile bibliotecii din casa părintească. Acolo am învățat că o casă fără cărți este o casă fără ferestre. Chiar și acum, ori de câte ori trec pragul cuiva, ochii mei caută instinctiv biblioteci, etajere sau măcar acele măsuțe de cafea unde volumele stau așezate în tihnă, parcă așteptându-mă să le deschid taina. Trăim într-o epocă în care mulți copii sunt învățați să creadă că povestea este o „minciună gogonată”, o iluzie fără folos. Eu cred contrariul. În viziunea mea, literatura nu este o evadare, ci o hrană esențială: dacă ți-e foame de sens, o carte te hrănește; dacă ți-e sete de frumos, ea te adapă. Scriu pentru a le reda copiilor — și oamenilor mari care au uitat să fie copii — dreptul de a găsi moneda de aur nu în țărână, ci între paginile care ne învață să mergem drept.” Camelia Oprita - scriitoare, autoare română de limbă română și italiană. Colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară și străinătate, semnând și antologii literare pentru copii. -Flacăra lui Adrian Păunescu, Acolada, Alternanțe, Boema ( lumea copiilor) Constelaţii Diamantine, Spații Culturale, Litera Nordului, Neuma, Romania literara, Revista de Cultură și Atitudine Plumb (USR Bacău) Revista „Viața noastră” Bârlad, Revista Țara de Sus ș.a.m.d. Cărți publicate: Cuvântul deschide gândul omului, Bună dimineața, Camelia, Povestea stelelor