Irina Pătrașc, Gabriela Fotea, Carolina Cojan, Maria Macare, Lăcrămioara Husanu, nume, doar câteva dintre câte sunt în totalitatea lor la Secția Neurologie a Spitalului de Urgență Bacău, căci lor li se dedică respectuos și cu reverență rândurile de mai jos, încoronează frumos, nobil, chiar glorios și jertfitor ca pe eroi, profesia de infirmieră.
Infirmierele-și atribuie întregul aport posibil uman, necruțându-și timpul, odihna, efortul, liniștea, confortul, slujirii bolnavilor de pe paturile spitalului, pentru a le întări și apăra lupta și dreptul de a se ridica deasupra durerilor corporale și sufletești ce-i aduc în situația de a fi victime ale propriilor traume, unele ajunse la gradul maxim al neputinței și forțatei de împrejurări imobilități contra căreia înverșunarea decenței cade…!
Trăim într-un timp decadent în care cei ce distrug lumea sunt glorificați, iar cei ce dau ajutor oamenilor sunt damnați. Dar și oamenii răi, ca și oamenii buni pot ajunge într-o zi să ceară îndurare oricui le întinde o mână de ajutor, doar că după ce unii ori ceilalți se ridică din nou în toată puterea ființei – cărnii, sângelui și conștiinței lor – unii dintre cei răi continuă să fie răi și li se pare sub demnitatea lor să spună simplul, omenescul mulțumesc cui i-au ajutat, iar unii dintre cei buni ies înrăiți din propriile patimi și fac la fel ca cei răi.
Crud de nedrept…! Să nu uităm nicio secundă că infirmierele – dacă despre infirmiere vorbim în acest moment al adevărului – ca și medicii sau asistentele, sunt frumusețea Lui Dumnezeu, sunt bunătatea Lui Dumnezeu…, sunt măinile de care ne agățăm propria viață, inimile la care ridicăm rugămintea de ajutor, ochii în care ne oglindim obrazul șiroiat de plâns, urechile ce ne aud vaietele…!
Ne prindem de brațele infirmierelor ca de cer, ca să ne ridicăm în capul oaselor. De bani nu ne-am putea prinde, căci banii nu au mâini și nicio putere să ne ridice, să ne spele, să ne schimbe, să ne hrănească, să ne aștearnă patul; dar ne prindem de trupul și de sufletul infirmierelor, căci trupul și sufletul lor sunt crucea și drumul lor însele, purtate prin lugubrele saloane albe ale vaietelor, întru izbăvirea bolnavilor, sunt caracterul și credința transfigurate în conduita omului pentru oameni, infirmiera cea fără de care ne-am scufunda într-un timp pe care nu l-am mai trăi decent și cu speranță, nu l-am mai putea vedea și trăi chiar deloc uneori…!
Infirmierele văd lumina pentru că o au primită prin menire și mai ales pentru că o împart într-o lume a suferinței și plânsului ce n-ar fi decât oarbă fără flacăra spirituală a binelui făcut de infirmiere oamenilor.
Irina Pătrașc, Gabriela Fotea, Carolina Cojan, Maria Macare, lăcrămioara Husanu, infirmiere de sărutat mâinile lor cu care îngrijesc bolnavii, le fac curat în saloane, dezinfectează, aerisesc, veghează! Irina Pătrașc, Gabriela Fotea, Carolina Cojan, Maria Macare, Lăcrămioara Husanu, nume de căutat în noi, căci ele rămân scrise în rănile noastre, dacă am zăcut vreodată întinși în patul ca o stâncă, nemișcați, frânți de boală și suferință, cu ochii împietriți către tavanul alb, cu urechille sfredelite de țiuiturile monitoarelor, cu inimile înghețate de deprimare…; ce chinuri, ce torturi, ce singurătate, ce depresii…, Doamne, nimeni să nu apuce a le trăi…!
Savanții, dacă ar explora inimile infirmierelor, ar descoperi în fiecare o fântâniță din care izvorăște binele binecuvântat al oamenilor pentru oameni, așa cum această fântâniță este zidită numai în inimile Lui Dumnezeu și ale sfinților…!
Fiecare infirmieră începe în inima fiecărui bolnav o altă viață…! Ele asistă cu fiecare zi la alte și alte renașteri ale omului căzut la pat pentru mai greu sau mai ușor chin, pentru mai lungă sau mai scurtă durată de pătimire…!
Irina Pătrașc, Gabriela Fotea, Carolina Cojan, Maria Macare, Lăcrămioara Husanu, mulțumesc…! Ați fost cu mine, m-ați ajutat…, sunt cu voi, nu vă uit, vă cer iertare și vă mulțumesc…!
(Aurel V. Zgheran)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..