Picătura de lumină
uneori
văd fanta de lumină
picurând iubire peste pământ
mă învelesc în ea
să-mi fie cald
pătruns de ochii înfometatelor vestale
cât aş dori rămâne
aud în tramvaiul de vise
avansaţi avansaţi
glasul timpului vameş incoruptibil
am furat o secundă
alunecând-o în buzunarul de la piept
pe post de floare de nu mă uita
uneori
ochii mei rămân în privirea ta
dezvoltând
împlinind sărutul
cireşelor de mai pe buzele tale
m-am făcut frunza lor
să pot să te ating a mângâiere
uneori
un licurici îmi gâdilă obrazul
cu aripi amirosind a păstrăv
din şuvoiul învolburat al vieţii
îi ofer în dar să nu-l ard
un atom de magmă
din vulcanul sufletului meu
uneori
doar uneori
o picătură de lumină îşi face de cap
invadându-mi intimitatea
existenţa
umplându-mă de bine
de neînceput şi nesfârşit
de dintotdeauna.
Charlize
Venise din seninul unei zile
acea atingere accidentală
din colţ de stradă…
Îmi zâmbea cu semne de mirare.
“Mă numesc Charlize”.
Eu mă scăldam deja
în iarba irlandeză
din irişii ei
de margine de Eden.
Febril,
derulam poeme
căutând cuvinte pentru emoţia clipei.
Le-am învelit,
când le-am găsit,
cu tăcerea mea albastră
într-un buchet de răsărituri.
Ne-am aşezat pe bordură
să nenumărăm împreună
petale de timp.
Simfonie albastră
Un radio pe unde ultrascurte
Răstoarnă note muzicale, lin.
Ascult vrăjit, gândindu-mă la tine
Ce mult mi-ai dat şi totuşi, ce puţin…
Zâmbind, în unduiri de fum subţire,
Tu îmi dansai plutind în jurul meu
Şi-n umezi irişi, valuri de căldură
Ne cuprindeau, iubindu-ne mereu.
Cu tandre mângâieri, de iarbă crudă,
Ne-acopeream cu dorurile toate,
Şi cu miros de fân cosit în gânduri
Ne îmbătam în vise parfumate.
În limpezi dimineţi, raze de soare
Ne consfințeau unirea implicită,
Iar ce mai rămânea din zi, o mare
De tandre şoapte ne-nsoţea, sporită…
Şi ai rămas definitiv în noapte
Să-mi mângâi vise vii în lună plină,
Iar ca să văd o lume mai frumoasă,
Tu mi-ai rămas de-a pururi pe retină.
Azi te zăresc uimit în orice floare,
În jurul meu respir aer de luncă,
Iar toate-au gust de miere polifloră
Şi-o simfonie de lalele mă încântă.
Ascult oftând, gândindu-mă la tine
Ce mult mi-ai dat şi totuşi, ce puţin!
Şi-un radio pe unde ultrascurte
Răstoarnă note muzicale, lin.
Suflet etalat
A mai rămas de un sărut,
A mai rămas de o privire,
A mai rămas de-un cald surâs,
A mai rămas… o amintire.
Sărutul dat direct din suflet,
Privirea ce-ţi aduce clar
Surâsul special, ce-ţi lasă
O amintire-ntr-un sertar.
Sufletul meu e un depozit,
Clar adăpost pentru iubire,
Lăsând deschis către lumină
Sertarul cald, cu fericire.
A mai rămas de un “depozit”,
A mai rămas de o iubire,
A mai rămas de o lumină,
A mai rămas de… fericire!
Dan Mitrache
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..