Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » BIOGRAFII » PERSONALITĂȚI » Camelia Opriţa: Pictoriţa CRISTIANA CĂTĂLINA GEODESCU: Hrisovul înflorit al Drăgășaniului

Camelia Opriţa: Pictoriţa CRISTIANA CĂTĂLINA GEODESCU: Hrisovul înflorit al Drăgășaniului

Există o sfințenie mută în felul în care pământul Olteniei alege să se dăruiască lumii. Dacă la Drăgășani inima timpului bate în ritm de sapă și de viță înflorită, sub mâna Cristianei Cătălina, acest puls devine culoare. Ea este fata care n-a lăsat pământul să fie orfan, ci l-a învățat să înflorească pe pânză, transformând țărâna reavănă în mătase de borangic.

Acuarela ei nu este doar pictură; este un act de dreptate poetică. Într-o lume a asfaltului rece, Cristiana salvează fragilitatea. Florile ei sunt oameni deghizați în petale: macii poartă dârzenia jertfei, inul păstrează puritatea cerului, iar florile sunt blazonul mândriei noastre de la malul Oltului. Ea nu le alege întâmplător; le caută alegoria, le ascultă limbajul și le oferă nemurirea prin transparența apei.

Cristiana Cătălina dovedește că oamenii sunt, cu adevărat, florile pământului. Ea nu pictează o grădină, ci pictează însăși rezistența frumosului în fața uitării. La Drăgășani, acuarela a devenit biletul de dragoste pe care pământul îl trimite veșniciei, prin mâna unei artiste care a înțeles că marea biruință nu e să cucerești glia, ci să o faci să strălucească.

Cristiana Cătălina posedă o privire de borangic — o privire care nu doar observă natura, ci o cerne prin mătasea propriei inimi, filtrând asprimea lumii până când nu mai rămâne decât transparența pură a unei petale de in. Este o privire care atinge floarea cu finețea unui «deget» de fluture ce piaptănă borangicul, descifrând în tăcerea plantelor hrisovul lor tainic de lumină.

Ea nu pictează o plantă, ci un sentiment întrupat, o tresărire a spiritului sub atingerea soarelui de Drăgășani. Alegerea ei este un act de dreptate poetică: ea dă glas florilor pentru ca ele, la rândul lor, să ne spună povestea pământului pe care noi, adesea, uităm să-l mai ascultăm.

S-a stins amurgul peste vii, în liniștea de plâns,

Dar florile Cristianei tot soarele l-au strâns;

Pământul doarme fericit, pe pânză așezat,

Căci prin culoare, moartea… de tot s-a amânat!”

Curriculum Vitae:

Studii libere de arta, desen si pictura, cu mai multe personalitati artistice: Prof. Dumitrescu Zamfir, Prof. Vasile Celmare, Prof. Suzana Fântânariu, Prof. Stendl Ion, Dl. Pacea Ion, Dl. Titu Dragutescu, Dl. Corneliu Ionescu in perioada 1985-1990.

Membra o perioada a Cenaclului “Constantin Brancusi”, din Craiova.

Membra 1998-2002 Asociatia Artistilor Plastici Bucuresti.

2004 – Titlu de Licentiat in Drept, Diploma de Licenta, Universitatea “Spiru Haret”, Bucuresti

2004 – Certificat Diploma de Absolvire – Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic.

2007 – Studii de Masterat – Specializarea – Probatiunea in procesul penal.

Sustine si promoveaza Examenul de Disertatie in sesiunea februarie 2007, cu tema “Falsuri in arta si timbre”.

Invitata pentru a expune in mai multe galerii din strainatate: Bienala de Arta Contemporana de la Florenta, Lisabona, Londra, Roma, Viena, Buenos Aires, New-York, etc.

Cristianei Cătălina. Dacă pământul este inima timpului, atunci ea este cea care îi ascultă bătăile și le traduce în culori la Drăgășani.Pământul este viu, pământul este artă, pământul este… acasă.

Facebooktwitterby feather

Despre OPRITA Camelia

Portret de Autor: Camelia Oprița Cuvântul care hrănește: „Îl privesc pe Ion Creangă ca pe un basm românesc în care copilăria refuză să se termine. Adesea sunt întrebată: de ce scriu literatură pentru copii? Răspunsul e simplu și, totodată, dureros: priviți în jur. Astăzi, bucuria pare să fi devenit o raritate. Oamenii umblă cu frunțile întunecate de griji, cu capul plecat, de parcă ar fi pierdut o monedă de aur și o caută cu disperare în țărână, uitând să mai privească cerul. Destinul meu s-a împletit, încă de mică, cu rafturile bibliotecii din casa părintească. Acolo am învățat că o casă fără cărți este o casă fără ferestre. Chiar și acum, ori de câte ori trec pragul cuiva, ochii mei caută instinctiv biblioteci, etajere sau măcar acele măsuțe de cafea unde volumele stau așezate în tihnă, parcă așteptându-mă să le deschid taina. Trăim într-o epocă în care mulți copii sunt învățați să creadă că povestea este o „minciună gogonată”, o iluzie fără folos. Eu cred contrariul. În viziunea mea, literatura nu este o evadare, ci o hrană esențială: dacă ți-e foame de sens, o carte te hrănește; dacă ți-e sete de frumos, ea te adapă. Scriu pentru a le reda copiilor — și oamenilor mari care au uitat să fie copii — dreptul de a găsi moneda de aur nu în țărână, ci între paginile care ne învață să mergem drept.” Camelia Oprita - scriitoare, autoare română de limbă română și italiană. Colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară și străinătate, semnând și antologii literare pentru copii. -Flacăra lui Adrian Păunescu, Acolada, Alternanțe, Boema ( lumea copiilor) Constelaţii Diamantine, Spații Culturale, Litera Nordului, Neuma, Romania literara, Revista de Cultură și Atitudine Plumb (USR Bacău) Revista „Viața noastră” Bârlad, Revista Țara de Sus ș.a.m.d. Cărți publicate: Cuvântul deschide gândul omului, Bună dimineața, Camelia, Povestea stelelor

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.