De ce spuneți, care spuneți, că n-ați mai citit de mult poezii de Lucian Avramescu?! Ireală deducție…! Citiți în fiecare zi aceste poezii. Sunt de iubire, de aceea și este numit Lucian Avramescu poetul iubirii. Poeziile sale spiritualizează și vibrează iubirea, căci ea nu are mărime, greutate și durată, asta are piatra. Iubirea-i din duh, duhul pătrunde în om prin îngerul din el transfigurat în spiritul și vibrația poeziei, și altor forme ale artelor spectacolului vieții.

Citiți pe Lucian Avramescu în fiecare zi, am argumentul: și dacă citiți numai litera i, începutul unei poezii de iubire scrise de către uitatul de către dumneavoastră poet citiți, căci iubire, cuvânt și temă de căpătâi a poeziilor lui, cu litera i începe. Deci, citiți doar atât: litera i. Intuind cuvântul iubire în deschiderea lui literală, veți traversa întregul drum frumos al poetului Lucian Avramescu prin literatura romantică română contemporană, prin iubirea inimii și prin noi – cu stelele pământului și lampadare astrale pe margini este acest drum…!

Să nu intrăm deocamdată în adâncimea de conformație a eseului acestuia pentru Alina Sorescu, artistă sublim de privit, artistă încântător de ascultat, artistă de absorbit în suflet, ca marea cerul cu florile ei, ca țărmul nisipul cu stelele lui. Decât să intrăm în descriere cum putem noi, mult mai puțin decât pot poeții, mai bine lăsăm chiar un poet al iubirii să fo facă. Acesta-i motivul rândurilor de mai sus.

Nu escaladăm vârful textual al eseului deoarece nu am ajuns încă la miez. Pentru că preambulul îl omagiază în felul cuvântului din cuvânt pe poetul iubirii Lucian Avramescu, vom alege ca miez, dacă putem avea curaj să zidim într-un miez liric un profil seducător artistic și uman, o artistă a iubirii, frumoasă corporal și sufletesc, pe care o cunoaștem și o iubim: Alina Sorescu.

Dintru începutul rândurilor de după introducere găsim loc nimerit unor patru versuri citate mai jos, aparținând deplin de iubire și deopotrivă iubirea aparținând de ele ca și de poetul ei…, aducând în felul acesta un omagiu poetului, iar soției sale, Giorgiana, admirabilei poete Giorgiana Avramescu mulțumindu-i, unele colaborării ale noastre fiind acelea ce m-au îndemnat să mă apropii mai mult, mai atent și mai emoționat de poeziile iubirii.

Versurile fixate să fie arc spiritual, meditație transcendentă de la poezie la muzică – iată o galerie de oglinzi ale iubirii sublimate  prin vibrația poemului și mirajul muzicii, o alăturare concordantă  –, acestea sunt:

„mi-e dor de tine cum mi-e dor de mine,
mi-e dor de un neîmplinit păcat,
aproape că de stele mi-e rușine
că între noi nimic nu s-a-ntâmplat!”

            Ce imens de multă profunzime duioasă, larg dusă la infinitul iubirii coborâte din universalitate în uman, la comuniunea emoțională a iubirii cu cerul, explicată prin contemplarea stelelor martore ale iubirii, la ancestralitatea iubirii transferate în sfială iluzorie, pur umană, prin așternerea vinei fără vină de a iubi fără-mplinire, în spațiul astral ca unic acoperământ de taine ale iubirii, căci de ochii cerului nu poți fi ferit.

În interpretările muzicale ale artistei cu înger în glas, Alina Sorescu, sunt aspirația și armonia zborului înspre acei ochi ai cerului, căci primele melodii ale ei au fost crisalide, cele de acum sunt aripi. Toate sunetele stelelor sclipitoare ale muzicii, între care Alina Sorescu revarsă propria-i rază de glas, albă ca luna, adorabil înflorită-ntre florile cerului, copie grația, culoarea și ritmul de la elanul suplu al păsărilor, ardoare a lor, de la verdele frunzei, flacără a lor, de la parfumul florilor, legendă a lor, de la revărsarea râului, repeziș al lui, de la apa albastră a mării, imensitate a ei, de la adâncimea cerului, taină a lui, de la-mbrădirea muntelui, maiestate a lui, de la iarba câmpiei, catifea a ei… și de la vioară, și de la fluier, și de la tulnic, și de la chitară, și de la acordeon, și de la trompetă, și de la tobe… de la ritmurile, suspinul, foșnetul, răsunetul acestora, topindu-le-n glasuri ce la rândul lor se acoperă de o lavă de aur spre a lumina ca soarele…!

Așa de frumos cântă Alina…! Ca violoncelul de frumos cântă – n-a fost mai sus uitat violoncelul, acest prinț al instrumentelor este relevat separat, căci pe violoncel Alina Sorescu nu l-a copiat, era în vocea ei un violoncel anume al Alinei, așa cum mai este și un violoncel anume al lui Adrian Naidin. Și totuși, parcă nici vioara n-a copiat-o Alina, căci glasul ei are un anume suspin al unei anume viori a ei, așa cum fericirea frântă a lui Ciprian Porumbescu avea o anume durere a corzilor unei anume viori a lui Ciprian Porumbescu. Și totuși, Alina n-a copiat glasul tulnicului, căci ea are un anume murmur de tulnic al ei, așa cum anemonele lui Ștefan Luchian au transgresate-n chinul bolii și-n plâns un anume sunet sfâșietor al unui anume tulnic al sufletului unui singur Ștefan Lucian. Și totuși, Alina n-a copiat glasul fluierului, căci ea are în glas o anume transcendență de vuiet al fluierului, așa cum Dumitru Zamfira fluiera cu un anume ecou al unui anume fluier al său. Și totuși, Alina n-a copiat muzica de la glasul chitării, căci ea are în sinele vocii sale un anume glas al unei anume chitări ale sale, așa cum glasul lui Enrico Macias se-ngână cu o anume chitară a unicului Enrico Macias. Și totuși, Alina n-a copiat acordeonul, căci glasu-i are armoniile unui anume acordeon al ei, așa cum Vali Crăciunescu răsucește cu burduful unui anume acordeon vrăji ale unor sunete anume ale lui. Și totuși, Alina n-a copiat glasul de la trompetă, așa cum un visător soldat, suflând într-o goarnă la căderea umbrelor melancoliei înserării, dădea cu răsunetul anume al acelei goarne stingerea, peste cazarmă așternându-se întunericul nopții și liniștea. Și totuși, Alina nu a copiat ritmul de la tobe, ea are un ritm anume al căldurii glasului ei, așa cum Ovidiu Lipan Țăndărică are ritmul anume al său, transfigurat din spirit în celulele buricelor degetelor sale, pe urmă în gămăliile vrăjite ale unor simple bețe de bătut în pielea-ntinsă pe ramele tobelor, niște minuni de tobe anume făurite pentru Ovidiu Lipan Țăndărică, iar dacă acest Ovidiu Lipan Țăndărică nu s-ar fi născut, un alt Ovidiu Lipan Țăndărică tot s-ar fi ivit în universul sonor al ritmurilor muzicale neaoșe, pentru că la noi tobele așteptau de logodire un fecioraș bârnaci, plin de har…!

Dar, ce minunat, ce bucurie, ce veste așteptată la Bacău (se v-a-mplini curând, pe 1 iunie 2026, la Teatrul de vară „Radu Beligan”, începând cu ora 18) de către mai mulții decât oriunde fani ai Alinei, înflăcărații ei fani ce-i iubesc melodiile și o iubesc pe ea, peste superlativul substantivului comun „fan”, el neavând în puterea relevării înțelesul unei iubiri la fel cum poate poemele de iubire pot cuprinde. „Totul începe cu un vis”, Alina Sorescu și „picii” ei vor înflori cu florile muzicii și florile frumuseții lor luminătoare, emoționante și-nveselitoare ochii și inimile publicului de toate vârstele, așteptat să umple toate locurile sălii monumentale, vaste, cu sonoritate optimă, confort, ospitalitate a organizatorilor  locali și dragoste din partea protagoniștilor.

Întru claritatea prezentării redăm mai jos anunțul original de afiș electronic preluat întocmai comunicatului de presă, pentru siguranța exactității:

„De Ziua Copilului, vă invităm să celebrăm împreună bucuria copilăriei, curajul de a visa și puterea de a crede în propriile visuri.
«Totul începe cu un vis» este dedicat tuturor copiilor care descoperă lumea cu entuziasm, imaginație și dorința de a reuși. Un moment deosebit al evenimentului va fi prezența îndrăgitei artiste Alina Sorescu, care va aduce pe scenă muzică, energie și multă voie bună pentru cei mici. Alături de «Picii Lu’ Soreasca» va crea o atmosferă caldă și plină de entuziasm, în care copiii se vor putea bucura de cântece cunoscute și de magia unei întâlniri speciale dedicate lor.

Prin fiecare activitate ne dorim să le transmitem copiilor un mesaj simplu, dar puternic: totul începe cu un vis. Fiecare copil are un talent, o voce și un vis care merită încurajat, iar atunci când îndrăznesc să viseze, pot descoperi cât de multe lucruri frumoase pot realiza.

        Acces gratuit pentru persoanele cu dizabilități (persoanele în scaun rulant).

Copiii sub 3 ani au acces gratuit în brațele părinților.” (Aurel V. Zgheran)

by

Referinţă Bibliografică

Alina Sorescu. „Totul începe cu un vis” la Teatrul de Vară „Radu Beligan” din Bacău, pe 1 iunie/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 14 mai 2026