Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » SEMNAL EDITORIAL » Eternul feminin…

Eternul feminin…

Eternul feminin…

Aflat la răscrucea dintre literatura motivațională și eseu, volumul de față este binevenit într-un perimetru social în care rolul femeii este încă instabil. Ea este recunoscută ca atare și beneficiază de egalitate în drepturi și altele mai mult în lozinci ale variilor evenimente sau când pășește sub lumina reflectoarelor decât în realitatea de zi cu zi.

El, volumul, este practic un omagiu – un mic omagiu, dacă luăm în considerare numărul de pagini, dar mare, dacă socotim intenția, ceea ce este de dorit – adus femeii. Este vorba despre femeia-mamă și femeia-soție. Despre femeia care-și știe locul pe pământ și care, pentru îndeplinirea rostului ei, de creatoare și modelatoare de suflete și chiar destine, merită plecăciunea partenerului. Femeia care reușește mai tot timpul să împletească rolurile de soţie şi prietenă cu eleganță. Despre aceeași femeie, trei cuvinte mai încolo, într-o opoziție foarte reușită în context, Vladimir Florea spune: Când o privești stând cu părul despletit simţi că eşti un bărbat norocos.

Ce mai vrea autorul să transmită este că acest rol, intrat în rânduiala firii, de soție și de mamă, nu este deloc anacronic și că, în ciuda vremurilor, poate că ar fi vremea să revenim la valori clasice. Sigur, nu la furtunoasele războaie din timpul lui Ștefan cel Mare ori la teribilele intrigi politice și nu numai din spatele Reginei Maria – nu ar trebui să avem nevoie de asemenea manifestări exterioare pentru a putea aprecia ce avem în fața ochilor.

Nu pot ascunde faptul că aș fi vrut mai mult din tot ce oferă cartea. Aș fi vrut să știu mai mult despre femeia romă, pentru că nimeni nu ne povestește despre ea decât când devine subiect de știri de ora cinci. Aș fi vrut să știu mai mult nu atât despre femeia biblică, în legătură cu care orice informație sau interpretare este la un click distanță, cât despre viziunea Bisericii actuale asupra rolului femeii în societatea contemporană. Despre împăcarea femeii moderne cu preceptele religioase care încă ne conduc pe mulți, pentru acea pace sufletească la care visăm cu toții. Dacă Eva a păcătuit (spune autorul, care, printre altele, a absolvit și teologia), a făcut-o inconștient, fără a primi informaţia de la Dumnezeu, ea nefiind nici măcar zămislită la momentul informării lui Adam de către Dumnezeu să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui şi răului. Mâna întinsă, gata a arunca piatra, poate va coborî într-o zi încet-încet, silită de propria-i conștiință, iar piatra va cădea la locul ei, în țărână, de unde a și fost ridicată (de multe ori, numai „din principiu”).

Aș fi vrut mai mult și despre fiecare femeie pomenită aici. Cu unele dintre aceste nume am crescut crezându-le legendă, fără a mă gândi când eram copil că ele ar fi trăit aievea, în carne și oase. Pe altele istoria, și școala comunistă mi le-au ascuns ori denaturat. De altele, deși am fost în același timp, am aflat cînd nu mai erau…

Două capitole vizibil speciale sunt dedicate mamei și bunicii autorului, iar cel care a fost binecuvântat cu astfel de prezențe în viața personală va recunoaște imediat portretul universal al acestora: un trai închinat familiei și copiilor. Tocmai de aceea mama și bunica sunt pentru cei mai mulți dintre noi „icoană-ntr-un altar s-o pui”…

De altfel, un veritabil imn închinat familiei, implicit mamei și soției, este și primul tom al autorului, Regăsire în ceruri, despre care Vladimir Florea recunoaște în volumul de față că sursă de inspirație a personajului principal feminism i-a fost perechea de viață.

O singură carte nu schimbă mentalități. Dar, pusă în raftul cu altele asemenea ei, în timp clintește din loc muntele prejudecății. Și e timp pentru toate. Așa cum spune și autorul în chiar titlul lucrării comentate aici (titlu care, desigur, nu la ideea care urmează se referă, dar face corp comun frumos cu ea), rândurile din această carte pot fi considerate Începuturi. Asupra lor se poate reveni oricând.

E timp, deci, să iubim femeia așa cum e ea și nu cum s-ar dori de către unii sau de către alții ca aceasta să fie.

Facebooktwitterby feather
Etichete:

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.