ÎN SUFLET VERDE, SPERANŢELE NU MOR…
#AnnaNoraRotaru – autor

Sub raza cald-a soarelui, a răsărit un firicel,
De-un verde crud, cu-adâncă-n humă rădăcină…
Sorbindu-şi seva cu nesaţ, devenise copăcel,
Ca braţe spre cer, întindea ramuri din tulpină!

Creştea cam singuratec, la margine de drum,
În a luminii cale, lăsa timid un pic de umbră,
Pe ce odată fusese ars, în pulbere şi scrum,
De-un foc mocnit, în noaptea grea şi sumbră !

Deja-ncepuse să-l îndoaie vântul şi furtuna,
Frunzele să-i smulgă şi să-l aplece de grumaz…
Promoroaca-i îngreuna de mic ramurile, într-una,
Oricât voia să pară brad puternic şi viteaz…

Cu cât se înălţa mai sus, ca să privească-n zare,
Mai aprig îl loveau crivăţ, trăsnete şi ploi…
Căuta şi-alţi copaci, neajutoraţi ca el, în depărtare,
Se-ntrista de-aplecaţi păreau, singurei şi goi…

Ce mult voia, cu ramurile pe vreunul să ajungă,
Să-i simtă seva cum pulsează, să-i ţină de urât…
Avea însă de crescut, calea-ncă destul de lungă,
Până la cel de mai aproape şi tare era posomorât…

Trecuseră şi primăveri şi veri şi… toamne…
Scoarţa începuse de ani, furtuni, să i se scorojească…
Ce mult dorise-n nopţi târzii, o mângâiere, Doamne,
Simţind că umbra nu-i degeaba, cât dat e să trăiască !

Acum, în pragul iernii, l-au părăsit iar frunzele… au căzut,
Dar, ceva a-nvăţat, că sufletul când este încă verde,
Păsările îi vor veni pe crengi să-i cânte, aşa, ca la-nceput,
Că, speranţa-i vie, trăieşte… și-i ultima ce se va pierde !

_______________ NORA _____________
versuri din vol. __ „Apostol fără nume” __

by

Referinţă Bibliografică

ÎN SUFLET VERDE, SPERANŢELE NU MOR… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 22 august 2026