Introducerea unei ținute standardizate în mediul școlar reprezintă o măsură necesară, însă aceasta ar trebui să se aplice în mod egal tuturor: atât elevilor, cât și cadrelor didactice. Este dificil, dacă nu imposibil, să impui reguli stricte de vestimentație tinerilor, atâta timp cât profesorii se prezintă la catedră în haine multicolore, împestrițate, stridente sau nepotrivite unui cadru academic.
Exemplul personal este fundamentul educației; prin urmare, o conduită vestimentară ar reflecta respectul reciproc. Relația dintre profesor și elev trebuie privită strict prin prisma actului educațional. Elevul vine la școală pentru a învăța și pentru a primi cunoștințe de la un dascăl remunerat pentru acest serviciu, nu pentru a se supune unei forme de autoritate discreționare.
În acest ecosistem, elevul nu este subalternul profesorului. Dacă vorbim despre ierarhii de tip superior-subaltern, acestea se aplică exclusiv angajaților instituției, conform contractelor de muncă.
Elevul are o singură responsabilitate majoră: să participe activ la ore, să asculte explicațiile, să respecte ordinea, disciplina și curățenia și să răspundă atunci când este solicitat, fiind evaluat corect prin note sau calificative. Dincolo de aceste obligații ce țin de bunul-simț și de procesul de învățare, elevul nu este un angajat al școlii și nu are îndatoriri administrative sau administrative-materiale. Întreținerea bazei materiale și serviciile logistice din unitatea de învățământ cad strict în sarcina personalului angajat și plătit în acest scop.
Respectul reciproc și o ținută adecvată din ambele părți sunt suficiente pentru un climat educațional sănătos. Ce se adaugă în plus față de normele expuse mai sus, este fie abuz în serviciu, dictatură sau separatism.
Vasile Dan MARCHIȘ
poet, eseist, publicist, fondatorul revistei Sintagme codrene
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..