În urmă cu 127 de ani, pe 15 iunie 1889, înceta din viață, probabil, cel mai român dintre români, poetul Mihai Eminescu. Două zile mai târziu era purtat spre Cimitirul Bellu de un dric simplu, tras de doi cai. Sicriul nu era înfășurat în flori de tei, ci într-o pânză neagră, iar la căpătâi îi stătea un volum de poezii îngrijit de Titu Maiorescu. În memoria acestui om, care sper că va rămâne pe buzele românilor și de acum înainte, câteva cuvinte:
În suflet, doar tăcere
lui Mihai Eminescu –
la trecerea celor 127 de ani
de la plecarea poetului
Cu ani în urmă am vândut un glas
De dor, de zbucium, taină și durere
Și efemere gânduri am adunat sub pas.
Acum, la noi în suflet tot resădim tăcere.
Tăcerea care iartă și-nchide în uitare
Coloși de amăgiri și ghețuri în cetăți,
Prin bălți de resemnare se scaldă astăzi trupuri
Și muguri care uită să-și nască-n dor culoarea.
Doar marea îi mai cântă când pescărușii mor
În zbor, toți îngerii îi poartă neuitarea.
Cărarea am vândut-o,
Cu ea același glas
De dor, de zbucium, taină și durere
Și efemere gânduri tot adunăm sub pas.
Acum, la noi în suflet rămâne doar tăcere.
http://gabriel-dragnea.blogspot.ro/2016/06/in-suflet-doar-tacere.html?m=1
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..