Ca de fiecare dată, un număr bogat, poezie, proză, jurnal, critică și eseistică literară, memorialistică, interviu, recenzii de carte, apariții editoriale, revista BOGDANIA reprezintă un notabil for de cultură și de autenticitate românească. Numărul dedicat Zilei naționale este o dovadă în plus de patriotism. FELICITĂRI ȘI MULT SUCCES pe mai departe!

Prezentăm mai jos superbul editorial al redactorului-șef și fondatorului IONEL MARIN, o veritabilă lecție de istorie și de patriotism! Felicitări, Bogdania, pentru tot ceea ce ești în peisajul revuistic național, pentru sufletul tău mare și curat, cât o ROMÂNIE MARE!

Ziua Naţională a României, zi de mândrie şi reUnire a românilor

Editorial de IONEL MARIN

Omul, cea mai frumoasă „zidire”, mărgăritar al vieţii, este singura ființă de pe planeta Pământ, conștientă de Sine, care cugetă şi îmbrăcat în haina luminii, descătuşat de răutate şi frică, înfloreşte şi produce bucurie semenilor şi lumii. Este scânteia divină, cu certitudine o fărâmă din infinitul mare, din universul văzut şi cel nevăzut, un crâmpei de suferinţă cu dorul permanent de zbor, prin anotimpuri, către Nemărginire. Fiecare dintre noi, aparţinem unui popor, unei Patrii în care ne naştem şi pe care suntem datori a o ajuta, preţui, iubi şi transmite urmaşilor întreagă şi înfloritoare. Şi noi, românii avem o istorie şi o cultură bogată. Acad. Constantin C. Giurescu (13.10.1901-13.11.1977), afirma în volumul ,,Istoria românilor”: ,,…suntem unul dintre cele mai vechi popoare ale Europei şi cel mai vechiu din sud-estul European.

Strămoşii noştri Dacii sau Geţii locuiau acest pământ cu optsprezece veacuri înainte de Hristos. Istoria nu cunoaşte altă patrie decât aceea în care locuiesc şi astăzi urmaşii lor. ,,Noi suntem de aici” în timp ce toţi vecinii noştri au venit mult mai târziu în ţările pe care le ocupă acuma. Dar nu-i numai vechimea. Dacii sau Geţii au fost şi un popor de elită al antichităţii, pomenit cu laude chiar dela început de către ,,părintele istoriei”, Herodot. Am fost şi vom rămâne un popor credincios lui Dumnezeu. Referitor la faptul că suntem un popor creştin, Constantin C. Giurescu, afirma: ,,Suntem apoi cel mai vechiu popor creştin din sud-estul European.

Toţi vecinii noştri, dar absolut toţi, au fost creştinaţi mult în urma noastră. Suntem, în sfârşit, singurul popor în această parte a Europei care a izbutit să aibă o vieaţă politică fără întrerupere, dela întemeierea statului până astăzi. Faţă de aceste fapte şi de o sumă altele care se vor vedea mai departe, sentimentul de mândrie naţională şi de absolută încredere în viitorul poporului şi statului nostru e cu totul natural.” Şi de aceea noi răspândim şi susţinem opiniile şi faptele pro-familie, pro-viață, pro-Dumnezeu și creștinism. Cel mai frumos sentiment este IUBIREA! Sper că oamenii nu îl vor limita, pierde sub dorinţa de a fi în siguranţă. Nu poţi fi liber fără iubire, fără îndrăzneţe visuri. Românul este o minune a istoriei! Este firesc să ne aducem aminte de strămoșii noștri geto-daci, de eroismul lor, de Dacia, de istoria acestui brav popor încercat și care ne-a lăsat o vatră frumoasă și bogată. Dovezi arheologice, precum cele din luncile Ialomiţei şi Dâmboviţei, culturile Coţofeni de la Văcăreşti, Dragomireşti şi Cazaci, dovedesc că suntem “Vatră a vechii Europe”. În Târgoviște există primul Muzeu al Evoluţiei Omului şi Tehnologiei din Paleolitic, unicat în Europa Centrală şi de Sud-Est și care aduce cele mai vechi mărturii dacice, plecând de la omul de Neanderthal.

Aici se găsește cel mai vechi instrument de suflat din Romania, un fluier gravetian, de peste 20.000 de ani, recipiente pentru prepararea ocrului și o geodă vopsită cu ocru de peste 50.000 de ani, descoperite în peştera Cioarei – Boroşteni, județul Gorj, unicul colier din cochilii de melci de mici dimensiuni din Europa, de circa 29.000 de ani, multe pandantive din dinți de animale şi pandantive din piatră gravate, unele chiar mai vechi de 25.000 de ani etc., toate acestea descoperite în siturile Piatra Neamţ – Poiana Cireşului, județul Neamţ şi peştera Cioarei – Boroşteni. De altfel, în muzeu se concentrează peste 3/4 din toate obiectele de podoabă şi de artă descoperite în România, mai vechi de 10.000 de an. În luna august 2016 s-au descoperit 91 monezi de argint geto-dacice în com. Vânători, jud. Vrancea, vechi de peste 2.000 de ani. În toate regiunile țării s-au găsit dovezi de necontestat privind evoluția și continuitatea vieții poporului dac pe aceste binecuvântate meleaguri. Noi, românii trebuie să fim mândri de obârșia noastră și să dăm dovezi la lume, precum Decebal, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu și lista este extrem de lungă, ce s-au sacrificat pentru țară și credința ortodoxă. În anul 1600 domnitorul Mihai Viteazul a reușit să unifice, pentru prima dată în istorie, cele trei țări române într-un singur stat. Dorința de unire a continuat în permanență și la 24 ianuarie 1859 s-a realizat Mica Unire, Unirea Principatelor române, prin unirea Moldovei cu Țara Românească. Un rol esențial l-a avut Alexandru Ioan Cuza, ales în ambele țări ca domnitor și care a reușit să pună bazele statului român modern. Lupta a continuat cu o imensă jertfă de sânge, a celor peste 1.000.000 de români, pe diferite câmpuri de luptă. Să ne amintim, cu mândrie și recunoștință de eroii de la Mărășești, Mărăști, Oituz și din toate bătăliile în care și-au dat viața pentru PATRIE.

Eroii români înveşnicesc de-apururi în inima ţării. Marele vis al înaintașilor, ROMÂNIA MARE s-a înfăptuit la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, prin alipirea la Regatul României a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și a Maramureșului. Condițiile interne și externe au favorizat realizarea acestui mare deziderat al înaintașilor. Un rol deosebit l-a avut Armata română, Regele Ferdinand, Regina Maria dar și mari personalități precum: Ion I. C. Brătianu, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Alexandru Vaida Voevod, Ștefan Pop, Alexandru Lepădatu, Ion Pelivan, General Alexandru Averescu, majoritatea miniștrilor, generali din armată, academicieni, profesori, personalități din fiecare regiune a țării. Prin Adunarea națională a Germanilor din Transilvania și Banat care a avut loc la Mediaș, în data de 15 dec. 1918, sașii și secuii au aprobat, pentru vecie, decizia românilor de a se uni cu Regatul României. Regele Ferdinand I semnează pe data de 24 decembrie, 1918 un decret de acceptare a unirii Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România, la care guvernul maghiar protestează. La Versailles încep negocierile cu cele patru puteri ale Antantei, precum și cu Cehoslovacia, Ungaria, Serbia, Bulgaria și Rusia, pentru stabilirea noilor granițe. La 15 octombrie 1922, la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, a avut loc solemnitatea încoronării regelui Ferdinand I şi a reginei Maria.

Însemnele Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei au fost adăugate coroanei regale de oţel a regelui Carol I, ce amintea de Plevna, fapt ce a simbolizat actul unirii tuturor provinciilor istorice romaneşti sub sceptrul aceluiaşi monarh. Cu acest prilej, regele Ferdinand s-a adresat tuturor românilor cu o proclamaţie: „Mă închin cu evlavie celor cari, în toate vremurile și de pretutindeni, prin credința lor, prin munca și jertfa lor, au asigurat unitatea națională și salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o într-un glas și simțire de la Tisa până la Nistru și până la Mare”. În următoarea zi au fost organizate o serie de manifestări la Arcul de Triumf din Bucureşti, la care au participat reprezentanţi din peste 20 de state europene, din SUA şi Japonia, acest fapt demonstrând recunoaşterea internaţională a noului stat unitar român. În ziua de 1 Decembrie, Ziua naţională a României, zi sfântă pentru toţi românii din întreaga lume, cu România în inimă, uniţi în cuget și simțire, să omagiem înaintașii noștri care au făurit România Mare. Glorie eternă eroilor neamului românesc! Rezoluția Unirii a fost citită de Vasile Goldiș, om politic şi membru de onoare al Academiei Române, pe 1 decembrie 1918 la Alba Iulia. Vasile Goldiș care a spus: ,,Naţiunile trebuiesc eliberate. Între aceste naţiuni se afla şi naţiunea romana din Ungaria, Banat, Transilvania. Dreptul naţiunii romane de a fi eliberată îl recunoaşte lumea întreagă, îl recunosc acum şi duşmanii noştri de veacuri. Dar odată scăpată din robie, ea aleargă în braţele dulcei sale mame. Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei naţiuni înseamnă: Unirea ei cu Tara Românească”. Votată, într-o atmosferă de un entuziasm de nedescris în cuvinte, Rezoluţia a devenit, astfel, documentul istoric prin care se înfăptuia visul de veacuri al poporului român: Romania Mare. Actul Unirii cu Basarabia (Votat de Sfatul Ţării la 27 martie St. V. 1918) „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove.

În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România. Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna! Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ, Vicepreşedinte, Pantelimon Halippa; Secretarul Sfatului Ţării, I. Buzdugan Declaraţia de Unire a Bucovinei cu România, la 15/28 noiembrie 1918 „Congresul General al Bucovinei, întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din Cernăuţi, consideră că: de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găseşte vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fiii acestei ţări, umăr la umăr cu fraţii lor din Moldova şi sub conducerea aceloraşi domnitori au apărat de-a lungul veacurilor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirii păgâne; că în 1774 prin vicleşug Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei habsburgilor; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferinţele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naţionale şi care prin strâmbătăţi şi persecuţii căuta să-şi înstrăineze firea şi să-l învrăjbească cu celelalte neamuri cu cari el voieşte să trăiască ca frate; că în scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate câmpurile de bătaie din Europa sub steag străin pentru menţinerea, slava şi mărirea asupritorilor lor şi că ei drept răsplată aveau să îndure micşorarea drepturilor moştenite, isgonirea limbei lor din viaţa publică, din şcoală şi chiar din biserică; că în acelaşi timp poporul băştinaş a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogăţiile şi izvoarele de câştig ale acestei ţări, şi despoiat în mare parte de vechea sa moştenire; dară că cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, aşteptat cu atâta dor şi suferinţă va sosi, şi că moştenirea lor străbună, tăiată prin graniţe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ştefan, şi că au nutrit vecinic credinţa că marele vis al neamului se va înfăptui prin unirea tuturor ţărilor române dintre Nistru şi Tisa într-un stat naţional unitar; constată că ceasul acesta mare a sunat! Astăzi, când după sforţări şi jertfe uriaşe din partea României şi a puternicilor şi nobililor ei aliaţi s-a întronat în lume principiile de drept şi umanitate pentru toate neamurile şi când în urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungară s-a zguduit din temeliile ei şi s-a prăbuşit, şi toate neamurile încătuşate în cuprinsul ei şi-au câştigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea desrobirii noastre. Drept aceea Noi, Congresul general al Bucovinei, întrupând supremă putere a ţării şi fiind investit singur cu puterile legiuitoare, în numele Suveranităţii naţionale, Hotărâm: Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu regatul României. Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/ 1 decembrie 1918 „I. Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președinte și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca Zi Națională a României. 1 Decembrie, Ziua Națională a României este, o zi de sărbătoare pentru tot neamul românesc, pentru suflarea românească, un prilej de cinstire a memoriei celor care au reușit să ducă la îndeplinire idealul de unire al locuitorilor tuturor provinciilor românești.

Este o zi specială, care ne reamintește că România, atunci a apărut pe harta lumii, ca stat unitar şi indivizibil. În conștiința națională, 1 Decembrie 1918, simbolizează momentul în care întreaga românime devenea stăpână absolută, recunoscută de celelalte state ale lumii, peste moștenirea lăsată de bunicii și străbunicii acestor pământuri. Astăzi când România își sărbătorește Ziua Națională în sânul familiei Europei Unite, este timpul să privim și spre viitorul nostru ca națiune. Un viitor, mai exact o zi, sper apropiată, în care frații noștri de peste Prut vor reveni la patria mamă, în mijlocul României, de acolo de unde au fost smulși de vitregia istoriei. Din acest punct de vedere, 1 Decembrie ar putea fi și un moment de reflecție asupra idealurilor noastre ca națiune, ca cetățeni ai aceleiași cetăți numită România Mare. Astfel, statul român, întregit în forma lui de astăzi, trebuie preţuit ca unul dintre cele mai statornice, având temeiuri adânci şi nezguduite în alcătuirea geografică a pământului strămoşesc, în firea poporului român şi în trăinicia lui, în legăturile lui sufleteşti întărite prin unitatea aceluiaşi grai, aceleiaşi credinţe, aceloraşi datini şi obiceiuri, în asemănarea nedezminţită a întocmirilor şi aşezămintelor moştenite din bătrâni şi, mai presus de toate, în puterea morală a conştiinţei naţionale, fără de care ar fi şubrede şi nesigure toate celelalte temeiuri.

Cu glia părintească, cu patria în suflet, români de toate vârstele, în mod deosebit tinerii, responsabili de propria viață dar și de destinul urmașilor, luptă pentru așezarea pe noi și trainice temelii a viitorului țării. Am avut și mai avem oameni de rară capacitate și dăruire umană, savanți, oameni de știință și de cultură de mare valoare mondială. Putem împreună, prin muncă și iubire, să transformăm România dintr-o țară vlăguită, într-o pasăre măiastră a infinitului uman. Minunate vise se pot realiza şi în Patria care ne-a născut şi crescut, nu neapărat, în ţările adoptive care ne vlăguiesc şi ne tratează ca pe nişte ,,cerşetori”. Patria trebuie şi poate să facă mai mult pentru fiii ei. Decizia politică este în mâinile politicienilor, a celor ce conduc ţara. Criza profundă din societate, accentuată şi de pandemia cu acest nou virus Corona trebuie să înceteze şi să alegem calea cea dreaptă şi normală. Ne întrebăm pe bună dreptate dacă democraţia este în pericol şi dacă ROMÂNIA se-ndreaptă către direcţia cea bună? Naţiunea noastră poate renaşte numai prin iubire de neam, adevăr, dreptate, muncă onestă şi vie credinţă. Este vremea înţelegerii şi ascultării de glasul Patriei Române. Pentru a se trăi mai bine trebuie să reconstruim fabrici, uzine, combinate, să muncim mai eficient, dar pe ogoarele Patriei. Din cauza sărăciei, a lipsei locurilor de muncă, a instabilităţii, câteva milioane de români sunt „dezrădăcinaţi” şi cu certitudine și nefericiţi. Cu dorul aprins de ţară, românii din diaspora încearcă să ducă mai departe credinţa şi graiul străbun, respectul faţă de istoria neamului. Eminescu spunea: „Fără cultul trecutului nu există iubire de ţară”.

De aceea acum, mai mult ca altă dată guvernul, instituţiile trebuie să slujească interesele naţionale ale românilor şi tuturor locuitorilor ei. Cearta interminabilă, vorba multă şi neserioasă nu dă roade benefice. Să ne punem, cu toţii, întrebarea: cui serveşte atâta nedreptate, dezbinare, ură şi mârşăvie? În această perioadă a pandemiei, cu certitudine am învăţat să preţuim mai mult sănătatea, ce înseamnă libertatea, prietenia, relaţia firească cu cei apropiaţi, ce înseamnă credinţa şi mai ales speranţa, nevoia de a rămâne în firescul lucrurilor. Stă în puterea omenirii să ne salvăm, să ne continuăm în mod paşnic, trăirea zilnică, viitorul.

Poporul român îşi asumă trecutul şi apără viitorul! Dacă vom asigura condiţii decente de trai în ţară pentru fiii ei, se va opri exodul de populaţie aptă de muncă şi o mare parte din cei plecaţi la lucru în întreaga lume, specialiști, muncitori și țărani, vor reveni în ţară. Trebuie să vină și timpul nostru, un timp al afirmării şi al iubirilor. Sunt importante regăsirea de sine, bunul-simţ în toate şi demnitatea proprie. Munca, învățătura, onestitatea, solidaritatea, comportamentul civilizat, dăruirea, implicarea directă și afectivă ne vor ajuta să făurim un viitor liber și fericit în glia strămoşească. Dumnezeu să binecuvânteze România! LA MULȚI ANI ROMÂNI! Ionel MARIN

by

Referinţă Bibliografică

A apărut revista BOGDANIA – Anul IX/Nr. 89-90/2021, număr aniversar, dedicat ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 7 decembrie 2021