INIMĂ RĂNITĂ
– sensibilitate de poet-
Am plâns de supărare, floare rară,
De jalnicul peisaj izbit abrupt
Când, din bârlog ieşind puţin afară,
Văzut-am cum pisicile te-au rupt
Eu te-am îmbrăţişat ca pe-o iubită (comoară)
Asigurându-te nemijlocit
Bătaia de motani sălbăticită (aşa gregară)
Să lase locul gol şi pârjolit
Tu, ocrotită de a mea iubire,
Însinguratul suflet mi-alinai
Şi-mi luminai grădina, s-o admire
Toţi trecătorii străzii ca pe-un rai
Am plâns de neputinţă şi obidă
Ca un copil, de moartea-ţi copleşit,
Uimindu-mă cum pot să te ucidă
Primejdii care nici nu te-au zărit
Micuţă şi distinsă floare rară,
Cine să ştie cât am suferit
Înmărmurit cum poate să dispară
Un sufleţel atât de îndrăgit.
***
CIOCLI ŞI GROPARI
Mulţi ciocli şi gropari se întrecură
Să apere cetatea de holeră
Făcând ravagii în literatură
Dar vremea lor s-a dus în altă eră
Am cunoscut şi eu o târâtură
Pupincurist, bufon pe la agape
El neavând vreun har de la natură
Se da de ceasul morţii să ne-ngroape
Doar să-şi arate muşchii din dotare
Găsind un hobby în ticăloşie
Făcea noi victime-ntr-o veselie
Convins că-i cel mai tare din parcare
Şi cimitiru-i devenea o carte
De simple execuţii tenebroase
Pe care-avea în cârcă să o poarte
Chiar dacă nu-i plăcea precum miroase
O lume-a fost cuprinsă de uimire
Văzând groparul-cioclu cum prosperă
Extaziat de-nalta lui menire
Cu o prestare-atât de efemeră
Bizarul cimitir de oseminte
A devenit o splendidă grădină
Împresurându-l, să-i aducă-aminte
Lumina cum se naşte din lumină.
***
ZECE HAIKUURI
Micro- şi macro- / particule, galaxii / bizar univers
***
Aici, acolo / o ubicuitate / de neînţeles (neconceput)
***
Dorul de tine / dulcea incendiere / ce mă cuprinde
***
Sursa (crugul) ideii / imperioasa, pura / necesitate
***
Fecunditatea / forţa supremaţiei / biologice
***
Viaţa şi moartea / vectorii complementari / ai hazardului
***
Real, ireal / feţele identice / ale oglinzii
***
Fertilizarea (inseminarea) / fantastica glorie / biologică
***
Război şi pace / firele ce se-nşiră / pe acelaşi ghem
***
Îndrăgostirea / trăznetul ce loveşte / orice muritor
***
ÎNTÂLNIRI (EC)STATICE
Cu-o mândră-ntruchipare leonină
Mă regalam, nemeritat de rar,
Doar când, eliberat, putea să vină
La o berică în Dejagaskar
Cu luştri de colaborări astrale
De fiecare dată reluam
Povestea, împlinind cu osanale
Mitologia unui vrednic neam
Deşi zburam pe-orbite separate
Aveam tangenţe şi intersectări
Ce-ndrituiau povestea să arate
Strălucitor, cu-nalte desfătări
Când unul se mândrea, incorigibil
Că este campionul planetar
Cu ştiri din universul invizibil
Preopinentul din Dejagaskar
Contracara cu versurile sale
Doar cântece de slavă înălţând
Nemărginitei ordini ideale
Trasate de iubire şi de gând
Când unul se-mbăta cu apă rece
Considerând c-ar fi învingător
Al doilea plângea că timpul trece
Fără vreo şansă pentru cei ce mor
Niciunul nevoind ca să admită
Supremaţia netă-a celuilalt
Dar de acord cu forţa infinită
Ce tutelează lumea din înalt
Şi astfel, berea, halbă după halbă,
Îi propulsa spre culmi de nou extaz
Nedându-şi seama când o noapte albă
Se consuma cu glume şi cu haz
În fond, orgolioşi nevoie mare,
Ei nu realizau de fel că sunt
Mici universuri în desfăşurare
Captive într-o mână de pământ
Că lumea-n care-atâţia se sărută
Şi se iubesc c-un straniu apetit
Rămâne o etern necunoscută,
Acelaşi pur miracol infinit.
***
DESTĂINUIRE
De am de cucerit o Dulcinee
Pe care o şi văd izbăvitoare
Nu ştie nimeni cine e şi ce e
Cu ce samanthe o să mă-nfioare
Ştiu că există şi că mă aşteaptă
Că-i hărăzită-anume pentru mine
Iar căutarea mea, pe cât de dreaptă,
Pe-atât de verosimilă devine
Dar şi dorinţa mea-i atât de mare
Parcă şi văd cum visul mă-ncunună
Când, mai presus de orice deprimare,
Vom savura extazul împreună
Şi nu-i impediment să mă oprească
Nici contracandidat să mă reţină
Cu toată frenezia-mi omenească
Mă-ndrept spre Dulcineea mea divină
Nebun de dor m-avânt şi mă amplific
Cu toate virtualurile mele
Până voi străluci în chip mirific
Cu mândra mea crăiasă printre stele..
***
DOMINIC DIAMANT
by