Cu lacrimi în ochi, consternată de durere, vă anunț că, de azi înainte, dragul nostru poet Ionel Arădoaie va trăi doar în sufletele noastre, prin munții de iubire pe care ni i-a dăruit prin poeziile sale nemuritoare. Din păcate, trupul său nu a mai vrut său nu a mai putut să lupte cu necruțătorul cancer.
Drum bun spre lumină, dragul meu Ionel! Dumnezeu să te odihnească și să te aibă în paza sa!
Cu sufletul sfâșiat de durere,
Marilena Răghinaru
GHEORGHE A. STROIA: Îmi pare foarte, foarte rău să aud astfel de vești. Ionel era un poet de o calitate fabuloasă, versurile sale erau șflefuite până la os, frumoase și delicate ca o romanță. Poetul iubea ideea de iubire, se respecta prin tot ceea ce făcea. În calitate de prieten și editor al lui, am avut întotdeauna bucuria de a-i citi poeziile în „fașă” cum se spune. Regrete eterne, dragul nostru poet. Drum lin spre cenaclul îngerilor, acolo unde vei activa de acum în veșnicie. Condoleanțe familiei, condoleanțe Marilena! Dumnezeu să îl pomenească întru împărăția Sa!
Șoptit
Ionel ARĂDOAIE
Zac pe malul patului,
Pe partea păcatului
Că nu-i mai părăginit
Decât ăl de-i urgisit
Și nu-i altul mai amar
Decât ăl de la docar.
Mă tot uit pe culmea pernii,
Cum mă bate vântul iernii,
Pe obrazul cu zăpadă,
Cu mărgele de pomadă
Și mă face tot grămadă,
Junghi ce taie fără nadă.
S-aș striga cu glasul stins
‘Da nu pot că-s tot atins,
Dac-apăs nu curge sânge,
Numa’ apa-n mine plânge.
Doar așa, să vă privesc,
Că să mă mai ostoiesc,
Că pă drumul ăst-al meu
Merg numa’ cu Dumnezeu…
by