Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Exegeze » ADRIAN DONCA MEDITAȚII TIMPURII – ÎNSPRE TINE, ANOTIMP MEDITATIV (autor Adrian Donca – debut literar) sau MEDITATIV, POETUL, ÎȘI PUNE AMPRENTA SUFLETULUI ÎN TIMP… (cuvânt de întâmpinare, autor Vasile Bele)

ADRIAN DONCA MEDITAȚII TIMPURII – ÎNSPRE TINE, ANOTIMP MEDITATIV (autor Adrian Donca – debut literar) sau MEDITATIV, POETUL, ÎȘI PUNE AMPRENTA SUFLETULUI ÎN TIMP… (cuvânt de întâmpinare, autor Vasile Bele)

Motto:

Am petrecut în cale, tăcut și-ncrâncenat

Și mi-am uitat menirea, ce-n urmă mi s-a dat.

Tot curăț în grădină, de vină înrobit,

Cu șarpele alături, prin pomul cel oprit„.

(Adrian Donca, „Mărul lui Adam„)

 

ADRIAN DONCA

MEDITAȚII TIMPURII – ÎNSPRE TINE, ANOTIMP MEDITATIV

(autor Adrian Donca – debut literar)

sau

MEDITATIV, POETUL, ÎȘI PUNE AMPRENTA SUFLETULUI ÎN TIMP…

(cuvânt de întâmpinare, autor Vasile Bele)

 

Iar se arată curcubeul

plin de albastru necălcat

doar seninul inimii și lacrima

îi vor înțelege drumul printre picuri,

Roua dimineții s-a trezit

iar cuvântul și-a deschis porțile,

Este timpul toamnei în rod

dar și pentru câteva

MEDITAȚII TIMPURII culese din frământările

seninului din suflet…

 

Dinspre strada sufletului senin

ne aduce bucurie netulburată,

El, Poetul! Cel care culege cuvinte peste vremuri

și libertate în amiezi de veșnicii

CAUT să-i prind versul

pentru a-l atârna de rouă și albastru curat

Verdele-miracol îl voi lega de altă

primăvară ce va să vină…

CAUT – frământare de cenușă

și mai caut scânteia de rouă

pierdută în alt anotimp de gânduri…

 

Voi culege semințe din DESTIN

pentru a le sădi într-o cruce de drum

– sub o tăcere răstignită

și voi face o INVOCARE de iertare

pentru lacrimi necurse

și pământul dintre două priviri,

STRIG foșnetul de vânt uscat

și-l chem la rugăciune

pentru o COMPRIMARE – zâmbet și lumină

clipă și adevăr mângâiat de muze

rugăciune și libertate,

Așa voi alunga APOCALIPSA…

 

Poetule,

AI MILĂ de umbra gândului rătăcit în visare

ține lângă tine anotimpuri întomnate

și alungă tristețea frunzelor căzute

NU URA te va conduce spre senin

ci dragostea de adevăr și dreptatea

zâmbetului de vânt…

 

Pasul următor să-ți fie PURIFICARE

gândul lumină neîncepută

și dăruire în speranțe

Ecoul întreabă DILEMA vieții

de ce-și asculta clepsidra?

Fără un răspuns, Euterpe

împrăștie cu lumină și dans,

Iar MĂRUL LUI ADAM

așteaptă coacerea de rod

la Facere a fost martor rătăcit

în visare și neascultare…

 

În jurul meu ochi de sticlă

ascund o ENIGMĂ de rouă

până când clipa de lumină și cuvânt netulburat

vor cerne tăceri ALTFEL

viața își adună culoare

stâncă culege FALS și nisip

în zbor de umbră TREC ANII

iluziile îmblânzite adună MEDITAȚII TIMPURII

pentru un alt veac ce se va naște

în anotimp senin…

 

Niciodată nu este PREA TÂRZIU

pentru a sădi iubire și frumusețe

în seninul câmpului plin de maci,

Izvorul dintre două clipe de adevăr

a făcut PACT cu limpezimea de piatră

și mirul care-și plânge umbra

departe, foarte departe TRENUL vieții

își urmează calea fără a privi înapoi,

Doar marea și câmpul îi sunt frați-fârtați!

Am și eu VINĂ la răstignirea zâmbetului!

 

După un veac de speranță

și unul de CĂINȚĂ, gândul crește

curat și liber,

doar ecoul își strigă umbra cernută

„NU PLÂNGE, IUBITO!”

sărut izvorul de lacrimă

iar la prima noastră ÎNTÂLNIRE

îl voi sădi în liniștea vântului

care-și vă lua tributul dintr-un alt DESTIN

de vise!

(N.A. – ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul „Meditații timpurii″, autor Adrian Donca)

 

Caut! Citesc! Recitesc! Imi place ce am în fața ochilor, pentru un cuvânt de întâmpinare (poate chiar o prefațare), sau pentru o părere critică, la ceea ce va fi, nu peste multă vreme, un volum, numit „Meditații timpurii”, avându-l ca autor, pe Adrian Donca – pentru care, trebuie să recunosc, scrisul este precum o binecuvântare. Sau, poate va fi o postfață. Autorul va hotărî ce o să fie, în definitiv.

Timid, dar concret, autentic și cu mesaj direct, acesta este, în fapt, volumul de debut în nume personal. Debutul literar s-a întâmplat să fie, nu cu multă vreme în urmă, în câteva reviste literare, care promovează, după principiul exigenței literare, autenticitatea și valoarea. Este vorba despre revistele „Contraste literare”, „Din vatra satului” și „Moldova literară” – astea mi le-am amintit în acest moment. Felicit curajul poetului și îl susțin, deopotrivă.

Din câte observ, volumul va fi conceput, pe șase „mici secțiuni”, astfel: „Meditații timpurii” (1), „Epigonice” (2), „Nostalgii” (3), „Cugetări” (4), „Întrebări” (5) și „Din sat” (6), fiecare avându-și partea sa de originalitate. Poemele abordează o tematică diversă. Este cam devreme să-ți dai cu părerea despre stilul liric abordat. Cert este un lucru – autorul aderă și la versul clasic (cel cu rimă), dar nu îi este străin nici versul alb, mult uzitat în literatură. Rimează „gânduri” și „scânduri”, „adunare” și „cântare”, (vezi „Înmormântare în sat„), „țepușe” și „cenușe”, „mișcare” și „uitare”, (vezi „Sate atârnate de biserici„), „poze” cu „roze” (vezi poemul „Altfel„), „tăcere” cu „durere” (vezi „Prea târziu„), „răspuns” cu „ascuns” (vezi poezia „Te caut„)… sunt doar câteva exemple, așa la primul răsfoit al manuscrisului. Cu siguranță, veți mai găsi exemple!

Sunt convins că poetul își va urma visul, croindu-și în literatură un drum bazat pe originalitate și valoare. Noblețea vieții îi este scut. Întreabă și răspunde, după cum îi dictează sufletul. Admir frământările poetice și personalitatea literară – puternică și luminoasă.

Titlul volumului provoacă curiozitate și interes – „Meditații timpurii„, dar și un semn de întrebare referitor la tematică și stil. Mesajul poemelor, în general, pune (transpune) cititorul, într-o lume nouă, o lume creată în lumina gândului, în identitatea cuvântului. Poeziile sunt rodul emoțiilor, trăirilor, ideilor, viziunilor, sunt „îmbrăcate” într-o realitate clară sau imaginară, fapt care îi dă autorului, autenticitate.

Autorul este un temerar, un cutezător. Afirm acestea având în vedere curajul poetului de a ne dărui, fără niciun preț, câteva revelații despre viață – a se vedea poemul cu același titlu – „Revelație„:

„În mine-a fost izvorul dulce al deșertăciunii

Și l-am băut în șir de ani, nepotolit nesaț.

N-am cunoscut vreo mare mai adâncă-a lumii,

Ca dorul meu nebun, nestăpânit, neîmpăcat”.

Oricare ar fi considerațiile poetului asupra operei sale (asupra poemelor!), cititorii vor constata viziunea poetică, o viziune nouă, cu gând liber, îndreptat spre emoțiile trăitorului de rând, o viziune îndreptată spre expresivitate și, clar, spre originalitate. Așa mi-am dat seama că autorul este pasionat de lectură, apoi de scris, dar nu orice fel de scriere – profundă și pătrunzătoare.

 

Il.

MEDITAȚII TIMPURII

sau

TIMPUL MEDITATIV ȘI POETUL…

 

Mi-a crescut în suflet mir

făcusem un DESEN din culorile curcubeului

iar UMBRA dimineților răstignite

întreba zorile DE CE plâng?

Ecoul încă nu se trezise

izvorul de lacrimă albastră

cerne lumină și cuvânt,

„SUNT O IARNĂ, TOT!”, striga busuiocul

către clopotul bisericii

„Și PREA MULT VIS!”, răspunde UMBRA…

 

Voi scrie pe cer o URARE,

pentru tine, vânt călător prin vise

TE CAUT să te sădesc în frământări de lacrimă

iar tu să-mi chemi iasomia

la nunta de stele peste vremuri

„Îți voi aduce în DAR

trei veacuri de rugăciune!”, vorbi teiul.

„VINO atunci când răsare apusul

și se duc la culcare diminețile!”,

Ți-am citit pe buze sărutul,

DE-AȘ PUTEA aș rămâne ofrandă veșniciei,

după trei ceasuri

de REFLEXII NOCTURNE se auzi

primul cântat al cocoșului,

Se mai născuse o dimineața!

TE-AI DUS după maci înfloriți în decembrie…

 

APRINDE O STEA din Univers și cuvânt

Apoi, culege răbdare și emoție

dintr-o TRECERE de timp înmugurit.

Dacă TE-NTREBI de unde se culeg vise

Nu cred că vei ajunge la un răspuns.

Între DESPĂRȚIRE și depărtare

nu există sens unic,

Lacrima de rouă albastră

căzută, în tine, anotimp

te va însoți în NOSTALGII

și tăceri

eu, CĂLĂTOR, prin tablouri de gheață

voi răsări lângă AȘTEPTARE de muze

„CE MULT AȘ VREA SĂ VII!”, strigă umbra

dintre două veacuri paralele,

într-un veac tu, în alt veac eu…

 

Da! MEDITAȚII TIMPURII

și timp al poetului prin rouă și cuvânt,

Simt COMPASIUNE pentru o tristețe blândă

purtată de val și vânt

simt cum UMBRA naște ploaie

iar visul se-mbrățișează

în cuvânt cu toamna…

(N.A. – ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul „Meditații timpurii″, autor Adrian Donca)

 

 

Vasile Bele, octombrie 2022

– președinte ASCIOR, filiala Baia Mare;

– membru L.S.R., filiala Cluj-Napoca;

– membru U.Z.P.R., filiala Vâlcea;

– Asociația Scriitorilor din Maramureș;

 

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.