O NOAPTE… SAU O VEȘNICIE…
      #AnnaNoraRotaru – autor

În întunecimea nopții, roi de gânduri mi se frâng…
Doar fulgerul lumină zvârle și sfâșie depărtarea…
Prin crengi șuieră vântul și cad frunzele în crâng,
Mă-ncolțește frigul, în mantou trupul mi-l strâng,
Cuibărindu-mă sub brațul tău, mi-ascund starea
De teamă, să nu ne-acopere uitarea…

Rătăcim ca umbrele, pe un drum ce pare-nchis,
Sub ceru-mpovărat de nori, peste noi plângând…
Cu-același puls și suflu alunecăm parcă-n abis,
Adunând tăceri, speranțe, vis ce nu s-a sinucis
Și, trecând prin vămi pustii, fantomele-alungând,
Păstrăm iubirea vie, în suflet și în gând…

Pășim tăcuți spre Undeva, ca nimeni să ne-audă,
Cuvintele de-abia șoptite, le fură liniștea-n ecou…
Ne-nvăluie-n mreje noaptea, tăcerea-i ca zăludă,
Vrând parcă să ne-ascundă de Gaia ceea crudă,
Pe-un alt tărâm s-ajungem, luând viața din nou,
De unde am uitat-o, pe raft ca bibelou…

Și-acolo, sub cer senin, cu stinse fulgere-n uitare,
Înlănțuiți rămâne-vom, pe-acel liman fără de nume…
Ca din colivii scăpați, ne-om bucura de dezertare,
De lumină, de miresme, de noi senzații-n căutare,
Între vis, clipa divină, plutind pe-ale valurilor spume,
O noapte… sau o veșnicie-n noua lume…

______________ NORA _______________
versuri din vol. 10 __ „Peregrin tăcut prin timp” __

by

Referinţă Bibliografică

O NOAPTE… SAU O VEȘNICIE… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 19 septembrie 2026