Adrian Onuți, sucevean vrednic, precum îl fixează ca reper contextul celor aduse la vedere mai jos, la rându-le organizate în coordonatele unei prezentări umane și profesionale, precum și ale unei semnificații de reverență din partea autorului pentru sprijinul editorial la scoaterea la lumină a volumului IV al cărții „Oglizile scenei”, este om de afaceri de model, administrator al ADICEC SRL, promotor al companiei de transport rutier de marfă comunitar și intracomunitar devenite brand național și nu este mult spus, internațional, pe care o conduce din anul 2006.

Începem, cu acest volum al patrulea al cărții prezente, o serie de prezentări ale sale repartizate pe merit la subcapitolul acordat binevoitorilor sprijinitori editoriali (în desfășurarea lor veți deduce de ce și veți situa toate spusele în categoria de adevăr, pe această bază).

Un scurt preambul reprezentativ, constituit chiar din propria-i oglindire a activității profesionale parcurse nu pe o platformă plată de situații, dimpotrivă, pe un versant greu de împrejurări, pe care și-a croit drum, cu trudă, consecvență și știința făuririi din profesie o exemplaritate a lucrului redutabil: „M-am confruntat cu multe situații prevăzute și neprevăzute, dar una dintre ele mi-a impus în față argumentul celei mai mari dificultăți în a administra această companie”.

Se face aici referire la devastatoarea pandemie de Coronavirus ce-a încleștat întreaga planetă într-o cursă cu sine pentru apărarea vieții, înainte de toate, dar și menținerea în funcționare a coordonatelor economice mondiale, ceea ce pentru multe unități economice de la firme mici, mijlocii, la companii și lanțuri, a constituit o cumpănă irezistibilă, la sfârșitul căreia, mai greu sau mai ușor a trebuit să se parcurgă o etapă a regăsirii drumului pierdut. În aceste condiții decadente a trebuit să reziste și ADICEC SRL, iar pentru că rezistența la greu și găsirea căii de ieșire din impas a unui administrator explică cel mai argumentat priceperea sa, forța de muncă și ardoarea de a nu accepta decât biruința, începem episoadele de prezentare întocmai cu ilustrarea sinistrelor încercări ce-au clintit dramatic lumea. Ele, pe lângă pierderi iremediabile și suferință nemăsurată oglindesc cel mai edificator vrednicia, capacitatea de a menține în frâie apte buna direcție a afacerilor de către supraviețuitorii economici. Printre ei, în România, la Suceava, un administrator de companie de transport rutier de marfă comunitar și intracomunitar: Adrian Onuți…!

Să ne aducem aminte de anul 2020…! Cumplit ca gravitate, o dată la un secol în omenire…! În urma subiectelor pe care le-a construit s-au reliefat adevăruri cutremurătoare, dar s-au țesut și se vor țese și legende lugubre. În tot cazul, nu a fost pentru nimeni ușor! Oameni de pretutindeni și din toate categoriile sociale, pe lângă că au avut de suferit de pe urma ravagiilor făcute de gângania invizibilă cu numele Coronavirus, au căzut și victime ale instigărilor iresponsabile sau uneori bine înșurubate în diverse cercuri de interese, corupte, precum și în fobia sfârșitului de lume, transgresată (la noi, căci să rămânem în adevărurile stricte, de familie) în manipulare profilată pe stângăcia unor hotărâri de sus până jos în negativă armonie cu interese dintre cele mai nocive, ale unor politicieni, ale unor afaceriști corupți, ale unor prezicători bizari, ale unor oameni dubioși, bigoți și așa mai departe.

Ne-am așteptat ca într-o zi să se afle cât adevăr în act sau în ipoteză, câtă fantezie deviată în contrazicere, câtă precauție adaptată unor interese perfide, câtă imprecizie și câte ținte perfide transferate în jocuri de putere au stat la baza suferințelor, deceselor, derutărilor, asaltului distructiv, stărilor de spirit și de sănătate fizică șubrezite, dezechilibrate și pe de o parte provocatoare de mari pagube economice, pe de altă parte contribuitoare la uriașe profituri cinice, pe lângă lege și morală, în economia noastră – căci ne rezumăm la viața și amarul nostru de acasă, lumea fiind mare, iar noi trebuind să ne vedem de ale noastre…! Cum, cine putea rezista unui torent de catastrofe economice și umane?! S-a pătit cu viața, s-a plătit cu ananghia, s-a plătit cu falimentul. S-a orchestrat și s-a dirijat o criză pe viață și pe moarte într-o manieră fie amatoristă, fie iresponsabilă, iremediabil devastator, direcționat pe masca unei bravade electorale totalmente necomune cu interesele națiunii, vădit neconcordante cu modul în care guvernele altor țări și-au protejat populația și economia. La noi, ura și dihonia s-au ridicat la etalonul de virtute națională. Numai de asta n-am fi avut nevoie…! Vina s-a turnat ca temelie a eșecului, ca argument al morții, al incapacității funcționării actului medical și erorilor sistemului sanitar comenduit politic ineficient, neprofesionist, sumbru și cinic. Unii au dat vina pe alții, s-au numit la conducerea instituțiilor medicale persoane curios de străine de cauză, suspecte de uneltire la fraude fără limită și conștiință. Unele unități economice au fost grav afectate, altele au fost distruse până la faliment. Hotelurile și restaurantele au fost în bătaia artilierei grele, la comanda căreia s-au aflat incompetența, iresponsabilitatea, reaua credință, transporturile au fost crunt lovite…!

Personal (autorul textului de față al cărții „Oglinzile scenei) am mai spus toate acestea – mă refeream atunci la luxosul hotel modern din București – Dorobanți – și pentru aceasta mai tinerii decât mine responsabili de ceea ce ei numesc „imagine” n-au văzut legătura a ce spun cu despre cine spun, criticându-mi opiniile. Păi, iată legătura: este vorba despre un timp lugubru al distrugerii și morții, după care a rămas cenușă, dar s-au și conturat caractere și aptitudini de oameni ce nu s-au lăsat lunecați în numerosul lanț de victime, ei neputând fi rânduți între cei învinși, ci dați ca exemplu în rândurile celor ce-au învins…! Unul dintre ei este cel despre care vorbeam atunci și voi mai vorbi mereu, binefăcătorul artiștilor, Mecena, „Mareșalul” artiștilor, Ion Antonescu, iar altul este Adrian Onuți, cel despre care vorbesc acum și, de asemenea voi mai vorbi, la rându-i un apropiat slujitor al actului artistic și cultural, finanțator al artelor spectacolului folcloric extins în turnee naționale, unele dintre ele frumos și cu artă regizate de către regizorul cu talent și iubire de profesie Cosmin Alexandru Man.

Am ales acum să scriu un episod pilot al reportajelor de prezentare a omului de afaceri sucevean Adrian Onuți, itinerat pe anii pandemiei de Coronavirus, în care economia românească era condamnată să plutească în tangaj pe valurile propriilor ruine, o economie morbidă, pe un câmp de luptă spulberat de o gestionare păguboasă și vădit reperată pe criteriul ostentației politice în afinitate de familie la cel mai înalt rang. Acestea erau vremurile când se închega din cuvinte parcă și ele schingiuite și obligate la izolare, unele texte în care îmi dădeam interesul să reliefez adevărul și înrâurirea bunei credințe de a-l căuta și afla în faptul concret. Astăzi avem în fața noastră adevărurile timpului prezent ce are fixat la frontispiciul lui, pentru istorie, pe oamenii ce-au biruit. Ca și numele Ion Antonescu, „Mareșalului” artiștilor, „cavaleristul” șoselelor întru deservirea destinatarilor diverselor mărfuri, la rându-i iubitor al artiștilor și binefăcător al unora dintre ei, numele Adrian Onuți este al învingătorilor. Pentru Adrian Onuți anii grei ai pandemiei sunt oglinda cea mai lămuritoare a vredniciei sale, de aceea am și decis a o arăta ca pe un portret din cuvinte al său, cel mai categoric conturat. Propriile-i cuvinte  spuse chiar  în timpul acelor desfășurări ale urgiei sunt argumentul:

„Suceava este spațiul național cel mai afectat de pandemie. Din cauza aceasta desfășurăm cu personal redus activitatea de transport. O parte dintre salariați și-au manifestat dorința de a merge acasă, la familiile lor – sunt și eu tată de copii și știu ce înseamnă să fii plecat departe, să nu poată copilul tău să îți ceară un sfat, să te poată cuprinde în brațe, să discute cu tine, să-i fii aproape… Bineînțeles, am permis acest lucru, dar am rugat să se autoizoleze paisprezece zile, pentru a nu pune în pericol viața familiei și a altor cetățeni români. De asemenea am permis personalului de la birou să își desfășoare activitatea de acasă, în limita posibilităților. Compania ADICEC SRL își desfășoară activitatea transportului de marfă către statele din Europa de vest încă din anul 2010, activitatea derulând-o inițial încă din anul 2006. În timpul perioadei de urgență am efectuat același tip de transport, pot să spun, dar cu o proeminență a transportului alimentar constând în produse de consum: cartofi, cereale, fructe… Pot menționa că am păstrat prețurile, nu am solicitat colaboratorilor un preț ridicat. Am încercat să fiu acolo unde și este normal să fiu și să efectuez la fel de conștiincios transportul de marfă. Probleme ar fi multe, ca să vi le spun mi-ar fi greu, aș enumera o listă mare. Dar, vorbind succint, ne aflăm într-o criză economică mondială severă, nu doar europeană, efectele se văd în prezent și cu atât mai mult se vor vedea în perioadele următoare. Probabil se vor diminua considerabil locurile de muncă, multe firme vor ajunge în colaps. Dacă statul nostru nu va găsi măsuri de stagnare a acestui fenomen ne îndreptăm către dezastrul acestei economii. Pot spune că a apărut o problemă și la colaboratorii noștri, firmele atât interne cât și externe, cu care colaborăm, plătitoare la timp până acum a serviciilor noastre, datorită situației create întârzie sau plătesc parțial ori renunță la unele dintre ele. Se simte adânc criza. Am căutat și încercat perspective, vom continua aceasta. Ce doresc cel mai mult este să fim sănătoși, noi, salariații companiei și toată lumea. Nu renunț la planul de a crea noi locuri de muncă, de a oferi salarii cel puțin la fel de bune ca până acum. Mă consider unul dintre antreprenorii ce dau cele mai bune salarii din domeniul transportului rutier de marfă…, deocamdată însă, străduindu-mă să mențin nivelul actual al salarizării. Guvernul român a făcut câteva lucruri pentru transportatori, dar se impune să vină cu alte legi și ordonanțe pentru facilitarea transportului rutier de marfă, eu personal și nu numai eu considerând că acesta este un domeniu major ce poate influența foarte serios economia, în unele situații decisiv. În acest sens solicit atât pentru acum cât și pentru perioada următoare un sprijin considerabil în ceea ce privește pachetul de mobilitate, ce nu este de azi, de ieri, ci de ceva timp în urmă…, solicit Guvernului să atragă atenția prin demnitarii de la Bruxelles asupra unor măsuri eficiente pentru transportatorii români, cum ar fi stoparea plății asigurării de răspundere civilă  (RCA-urile) – în cazul nostru vorbind de o flotă de 50 de camioane, dacă 30 stau pe dreapta, totuși plătești RCA, plătești impozite, taxe, contribuții la stat, asigurări CMR și multe, multe alele… Ar trebui ca statul să ne sprijine pentru că noi păstrăm serviciile, nu reducem personalul, încercăm pe cât posibil să funcționăm eficient, să fim parte a susținerii economiei”.

Desprindem din ceea ce spunea în timpul pandemiei antreprenorul Adrian Onuți și deducem de ce a învins și mereu va învinge…!

by

Referinţă Bibliografică

Adrian Onuți. Examenul omului vrednic este viața la răscruce cu ea însăși/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 23 octombrie 2025