Cartea zilelor noastre
În epoca Hrușciov
Mai exact, în `56. În Soviete, după raportu` secret. Pe care urmașu` lu` Stalin l-a croit după moartea acestuia. Efectu` pricipal, sporirea luptei între nou și vechi. Adică, între staliniștii nedezmințiți și tendința de relaxare politico-socială generată inevitabil prin apariția documentului cu pricina. Unu` politic, desigur, da` și cu efecte juridice, psihologice ori sociale. Individuale sau colective. De suprafață ori subterane. În viața securiștilor moscoviți (NKVD, la momentul acela), da` și a celor mulți întemnițați de aceștia în gulagu` siberian. Că doar se cunosc destule despre teroarea bolșevică, de necontestat și de condamnat. Ce a umplut pământu` de trupuri și suflete chinuite. De morți nevinovați. De durere și jale nici azi dispărute definitiv. Câtă vreme Rusia contemporană are-n frunte un mogul kgb-ist, expansionist fățiș, inuman fără margini…
Ei bine, în acest climat se desfășoară narațiunea cărții* ce-mi prilejuiește, îndreptățit, rândurile astea. E un roman inspirat și izbutit despre drame de-atunci. Un thriller evident, cu aparență de policier. În fond însă, zguduitor. Și coborâtor într-ale politicii sordide de la Răsăritu` vecin. Ce coada și-a băgat, uneltind serios, distructiv, chiar pe la vecini. La Budapesta, de pildă. Minciuna, ticăloșia, hoția, corupția și-a` lor consecințe cumplite în spațiu și timp. Știute-ndestul de cei mai în vârstă și pe tărâmu` nostru carpato-danubiano-pontic. Din nefericire și inubliabil…
Tom Rob Smith se trage dintr-o mamă suedeză și un tată britanic. Venit pe lume, el, Tom, în sudu` Londrei. Acu` peste patru decenii. După câte se vede, cu prolific talent novelistic. Afirm asta pe deplin convins. După lectura total meritată a poveștii din veacu` trecut, când comunismul odios întinsu-și-a forțat dominația, n-am altă părere. Întrucât adevăru` se-mbină util, dozat adecvat, cu imaginația adaptată corespunzător. Astfel încât produsu` final are structură, consistență, forță, pregnanță. Convingătoare-mpreună din abundență. Atracție, îndeosebi, esențială, la urma urmei, pentru succesu` de public și nu numai. Că poate și istoricii găsit-au, găsesc informații în filele sale. Ceea ce merită larg atenția oricui vrea să afle și epic, nu doar din tratate, cum a fost istoria unui ”ev aprins” ce-a lăsat încă, periculos, tăciuni în vatră. Nefast, din păcate, în continuare. Ucraina însângerată, cea mai clară dovadă, nu vă îndoiți…
Adrian SIMEANU
*Tom Rob Smith, Raportul secret, Ed. PARALELA 45, 2010
by