Muzica zilelor noastre
O simfonistă dedată rockului
Nimeni alta decât instrumentista bucureșteană Natalia Pancec. Șef partidă vioara I la Filarmonica „George Enescu” de pe Dâmbovița. O știu de niște ani. Am văzut-o la lucru de câteva ori (fie-n orchestră, fie-n fața ei), iar de curând mi-a oferit o surpriză. N-a fost tutist, ci solist. Și nu orice solist. La ceteră, desigur, dar cântând inedit cumva. De la Vivaldi, la marile trupe de rock. Într-un melanj bine făcut, mult atrăgător. Pentru că prin el și-a dovedit resursele instrumentale. Puterile, abilitatea și plăcerea de-a pune arcușul și-n slujba ăstui gen muzical. Formidabil într-o vreme, după cum îl știu, ca basist, vocalist, radioprezentator în domeniu…
Ei bine, Natalia, născută-n Sibiu, din părinți de origine ucraineană, are, benefic, o aplecare temeinică spre rocku` de soi. Abordând partituri nu dintre cele mai simple-n materie. Celebre de-a pururi, precum „Anotimpurile” vivaldiene. Toate, superbe, perene, captivante nespus. Natalia tălmăcindu-le cu pasiune și pricepere rare-n breasla ei. Precum concitadinu-i Costinel Mirea, un excelent ceteraș de jazz între simfoniști, așa și Natașa. Rocker de primă mână între aceștia. Are virtuozitate cert. Aplomb justificat, instruire cuvenită. Obținând incontestabil performanță de netăgăduit. Mie generându-mi ideea că ar putea face solidă carieră interpretativă în arealu` de excepție al muzicii progresive. Nu-i rămâne decât să-și aranjeze potrivit piesele alese și s-adune-n jurui instrumentiști de nivel. Apți realmente s-o însoțească util în concerte de-acest fel. Evidențiindu-se împreună valoric. Servind pe măsură muzica în cauză. Simfonicul, rocku` și jazzu` casă bună-mpreună făcând. Stilu` progresiv de veac anterior confirmă deplin istorica realizare…
Ca fan acu` declarat al doamnei Pancec, în astă nouă postură, îi reamintesc să nu ocolească Piteștiul și filarmonica sa. Nici alte instituții asemenea, unde-s formatii capabile s-o însoțească sonor cu maxim succes. Oamenii inventivi au totdeauna iubitori pretutindeni. Cu o condiție: să nu coboare deloc ștacheta valorică pe culoarul ăsta. Fie și numai în parte, aparte. Ce zici, Natalia, vei reuși?
Adrian SIMEANU
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..