Muzica zilelor noastre
Trecu și martie vecin…
Așa că iată-ne la nou bilanț lunar. Început, joia, firește, cu polonezu` simpatic Jan Milosz Zarzycki, la pult. Binevenit, desigur, și de revăzut. În tandem cu pianista sud-coreeană dr. Jina Kim. Doi B în program: Beethoven și Brahms. Muzica înfrățind națiile în timp și spațiu, Categoric, peren. Apoi, Alex Ganea, de-al casei de atâția ani. La pupitru. Cu Horia Sorin Mihail, la clavir. Echipă bună, incontestabil. S-au oprit nimerit la Grieg și Ceaikovski. Ca vineri, imediat după, Horia să ne ofere în premieră, un recital inedit cu Robert Lakatoš, la vioară, și Dragan Djordjević, la violoncel. Ultimii doi, din Novi Sad, Vojvodina. Un fel de Romanian Piano Trio intitulat isteț, la propunerea ceterașului, Balcanic Piano Trio. Seară faină, cu piese camerale care mai de care mai atrăgătoare. Relevând trei instrumentiști compatibili, demni de reascultat în astă formulă ad-hoc…
Le-au urmat, peste-o săptămână, pianista Raluca Ouatu (fără legătură cu Cezar, tenoru` ploieștean, după câte știu). A mai fost p-aci. La fel ca și Leonard Boga, cel cu bagheta de astă dată. Fain program: Turina, Albeniz (în transcripție enesciană reușită clar), Ceaikovski. Aș reasculta neapărat lucrările primilor doi, cât de curând s-ar putea. Au sonorități aparte. Interesante foarte. Tot a doua zi, vineri, a fost oaspete pe scena argeșeană, corul Euphonia, de la Râmnicu Vâlcea. Acompaniat de un trio instrumental al filarmonicii de-acolo. Apoi, în a treia săptămână, Dragoș Oprea și Constantin Sandu. Primul, omu` casei, dirijor ajuns la maturitate. Secundu`, clăpar cu experiență, aproape sexagenar. Alăturat unui june solist tot pe claviatură, de la Boston parcă. Sud-corean și acesta de neam. Promițător indiscutabil. Liszt, Rahmaninov (cu ascendență moldavă, precum se zvonește), Ceaikovski, nelipsit de la o vreme. Ziua următoare, bandu` de jazz al instituției piteștene de profil, a acompaniat-o pe Zina Ghițulescu. O localnică cu repertoriu de un soi anume. Muzică ușoară de petrecere, fără treabă cu jazzul real. Ca să-ntreb iar decidenții: de ce nu Luiza Zan, Berti Barbera? Sau, instrumental, Natzis, Burneci, Milea, Groaza, Bîzgă, Soleanu, Mirea?Ori big-bandul Radio și Mike Godoroja & Blue Spirit?
În fine, obligat să închei, îi amintesc bucuros pe Walter Hilgers, strașnic dirigent german, și pe Horia Maxim. Născut gălățean acesta, cincantenar acum, rămâne pianist de forță. Folosește intens pedalieru` și umblă aprig pe clape. De zici că vrea să frângă claviru`. Chiar dacă nu e lipsit de finețe. A dovedit-o din plin cu Debussy la bis. Poate-i poftit și la un recital cu trupa-i. Socot că Filarmonica Pitești (despre care vorbii, succint, evident, în astă tabletă) n-ar avea nici pic de pierdut. Precum nu s-ar întâmpla dac-ar da curs atâtor propuneri pertinente invocate de mine și alții, în scris sau oral. Aude, vede cineva de la primărie? Că noi, citadinii, o ținem cu bani grei din buget, abonamente, bilete, prezență, nu? Greșesc în gândirea-mi, cinstiți melomani?
Adrian SIMEANU
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..