AŞ VREA

Aş vrea

să-ţi arunc

o piatră rotundă

‘nainte

Şi tu

Să trebuiască

s-o ocoleşti

ani de zile

Cu răsuflarea tăiată

Şi cu mine de mână.

CUVINTE 

Am să las vorbele

Să aibă grijă de mine,

Să mă poarte în lumi noi

În care eu să fiu prinţul,

Tu prinţesa

Şi balul în plină desfăşurare.

PREA TÂRZIU

Era mult prea târziu

Să fi zis TATĂL NOSTRU

Şi să îmi fi făcut şi o cruce

Aşa c-am lăsat glonţul

Să treacă prin mine

Sau sufletul meu.

LIBER 

Într-o bună zi

Am să fiu liber

Să mă apropii de tine

Fără ca Soarta

Să mai stingă lumina

Sau să-mi explice fiecare mişcare.

AŞTEPTARE

În spatele tău senzual

Mi-au ridicat o spânzurătoare

Şi stau şi m-aşteaptă nervoşi

În vreme ce tu, detaşată

Îţi faci unghiile

Şi-ţi pui gene false

Ştiind c-am să vin.

MI-AI PĂTRUNS 

Mi-ai pătruns în minte

Absolut dezbrăcată

Şi eu

Nu mai ştiu cum să fac

S-ajung mai repede lângă tine.

SPOR 

Fată nurlie

Am să te iau cu mine

Să te-nvăţ mersul pe apă

Că la munca pe arie

Nu sunt eu sigur

C-ai să ai mare spor…

POEŢI

Pe drumurile mele de peregrinare

Sunt presăraţi poeţi cu miile

Şi strigă la mine cu toţii

Să opresc şi să le ascult versurile

Dar eu

Le răspund creştineşte

Că nu aud tocmai bine.

CINEVA 

Cineva

Îmi sare-n spinare

Fără ca măcar să vorbească

Şi dă din fund

S-alerg mai repede

Să nu ratăm intrarea în Paradis.

RESTITUIRE

Auzeam în fiecare moment

Cuie indiferente şi nelămurite

Traversând îndelung trupul Domnului,

Vreme în care mie

Îmi restituiau neîncrederea

De la un capăt la altul.

SCHIMBARE 

Toată viaţa

Am stat pe un singur picior

Şi nu m-au lăsat nici măcar să îl schimb

Dar aş fi vrut să fi stat pe două

Sau chiar jos,

Ca tot omul.

IUBIRE 

Stau cu mâinile şi picioarele

Legate strâns de privirile tale

Şi uneori parcă doare

Iar alteori

Îmi vine să cânt.

TRECERE 

Fată cu mandolina doinindă,

Când o să-mi treci prin apropiere

Am să te rog de o melodie candrie

Care să mă lege cu măiestrie

De CURSUL albiei versului tău

Şi pe acolo, ştiu sigur

Are să treacă în valuri

Tot sângele indecent

Din amintirile tale.

MANUELA

Manuela

Era fata dintr-un sat de câmpie

Purtând veşnic o pălărie

Plină ochi cu alb

Şi iubire

Iar eu

Fie vreme bună sau rea

Umblam mereu către ea

Până când mă văzu

Şi după un prim sărut

Mi-o dădu s-o încerc

Şi cu zâmbetele ei

Alături de dorinţele mele

Ne-am trezit printre stele.

NICIODATĂ

În veci

N-are să fie prea târziu

Să-ncepem să ne iubim

Fiindcă niciodată

N-are să fie dimineaţă

Înainte de vrere.

––––––––––

Al FRANCISC

Brampton, Canada

1 februarie 2017 

by

Referinţă Bibliografică

Al FRANCISC: CUVINTE (POEME)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 2 februarie 2017