Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Urfet ŞACHIR – DOBROGEA COSMOPOLITĂ SAU RAIUL INTERCULTURAL (II)

Urfet ŞACHIR – DOBROGEA COSMOPOLITĂ SAU RAIUL INTERCULTURAL (II)

 Corul de femei „Privighetorile de la Cobadin”, sub bagheta dirijorului Emanoil Frusinescu

(sursa foto:  Internet)

Cobadinul are o istorie profundă şi largă în domeniul cultural şi artistic şi, din fericire, şi o continuitate până în zilele noastre.  De exemplu, în primăvara anului 2009 s-a desfăşurat la Cobadin finala festivalului-concurs organizat de Consiliul Judeţean Constanţa, în parteneriat cu Fundaţia „Fantasio” Constanţa, Festivalul „Cântec drag din Dobrogea”, adresat copiilor şi tinerilor solişti vocali amatori de muzică populară. De asemenea, în anul 1998, în perioada 1-30 septembrie, are loc expoziţia de ceramică monumentală a artistei plastice Akiko Fujita din Japonia în cadrul Simpozionului Internaţional de Ceramică HAMANGIA, Cobadin, judeţul Constanţa.  Constanţa, cel mai mare port la Marea Neagră din România şi reşedinţă de judeţ, este oraş înfrăţit cu oraşul Yokohama din Japonia.

Ȋn Cobadin s-a născut, în 1909, poetul suprarealist Virgil Teodorescu, care îşi evoca satul  în nişte pagini cu iz memorialistic.  Virgil Teodorescu a  fost un poet, prozator, eseist și traducător român, reprezentant al mișcării literare de avangardă şi  președintele Uniunii Scriitorilor din România între 1974 și 1978 (Wikipedia).

Desigur că, multe ar mai fi de spus, Cobadinul fiind o comună cu resurse inepuizabile. Ȋn prezent, este o comună înfloritoare, cu viaţă intensă pe toate tărâmurile,  cu dorinţa de dezvoltare continuă.

Continuând periplul în spaţiul dobrogean, mă voi axa acum pe spaţiul care m-a cucerit de copil şi unde îmi petreceam o parte din vacanţele de vară: marea. Viaţa a fost generoasă cu mine şi m-a purtat pe meleaguri de poveste, de la naştere şi până în prezent.  Vacanţele copilăriei mele care se petreceau, mai ales vara, o parte în satul mamei mele, un sat de deal cu păduri virgine şi peisaje de basm,  cu animale sălbatice, seri cu poveşti şi basme, o parte acasă, iar o altă parte, la mare, de care mă simt foarte legată şi unde destinul mi-a purtat paşii pentru a trăi chiar la malul ei, în Mangalia, al doilea mare port la Marea Neagră după Constanţa, oraş situat în sud-estul extrem al ţării, la 11 km de graniţa cu Bulgaria, prin punctul Vama Veche, şi are în componenţă cele şase staţiuni balneoclimaterice: Saturn, Venus, Cap-Aurora, Jupiter, Neptun şi Olimp, înşirate la nordul oraşului ca nişte perle, dintre care cea mai preţioasă staţiune a fost Neptunul, denumit, cândva, perla litoralului de sud şi considerată o adevărată grădină, cu flori multicolore, mai ales trandafiri, şi vegetaţia bogată care face ca în zilele caniculare  de vară să se simtă răcoarea la adierea brizei.

Locuitorii Mangaliei sunt în majoritate români, alături de care trăieşte o importantă comunitate musulmană alcătuită din  locuitori de origine turco-tătară. Ei convieţuiesc în bună înţelegere şi pace, unii chiar, înrudindu-se prin alianţa căsătoriei, participă împreună la activităţi culturale şi obşteşti.

(va urma)

Facebooktwitterby feather