Al tatălui meu zâmbet pe chipu-mi înflorește
Blândețea din privirea-i și azi mă urmărește
Eram a lui copilă, întâia din doar două
Prin părinteasca-i grijă, crescurăm amândouă.
Pân’ a venit mezina, eram păpușa tatei,
Într-un picior în palma-i, în rolul acrobatei,
Făceam un mic spectacol în fața asistenței
La circ mi-ar fi fost locul, prin vrerea providenței.
Dar Dumnezeu, cu mine, avut-a alte planuri
Crescui sub ocrotirea părinților, și-ndemnuri
Spre viață cumpătată, credință-n Creator
Ca, studiind, s-ajung un bun educator.
Al tatălui meu zâmbet și azi mă urmărește,
Din lumile astrale, cu drag ne ocrotește,
În urma lui veniră cei șapte strănepoți
Și mama noastră dragă se bucură de toți.
Cu zâmbetul tău, tată, pe chip, ne-om duce viața
Depăna-vom amintiri, pân’ ni s-o rupe ața.
Privirea blândă din ochii tăi albaștri
Ne va fi steaua din miliardele de aștri.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..