Toarce luna fir de-argint
Pe-al Nemirei labirint,
Codru-și poartă visul lui
În tolba poetului.
Nicio pasăre, tăcere,
Apa urcă-n brazi putere,
Își înalță cântec demn
De la om până la sfere.
Croncăne morbid vreun corb
Pe armura grea de rob?
Cronos bea și chefuiește,
Cine clipa își jertfește?
De ești rob sau împărat,
Ochiul clipei te-a furat,
Numai luna rodie
Crește vis ce dăinuie…
Cuib de stele și de lună,
Omule, treci fără vină,
Fie-ți cugetul curat,
Visul tău înaripat.



![]() |
Referinţă Bibliografică |