Orice asemănare cu situaţii şi persoane reale nu este întâmplătoare.
Aspectul fizic al “Jigodiei” este penibil.
Un trup coşcovit, aplecat, unsuros şi urduros, ochii verzi spălăciţi, mici şi urâcioşi, o mustaţă jerpelită şi un miros neplăcut. Voce mieroasă, miorlăită şi falsă până la durere. De mic aflat sub călcâi s-a învăţat fără şira spinării şi a îndrăgit starea până la voluptate. Este hibrid de moluscă şi şobolan. Singur, fără prieteni, ocolit de toţi, nu cu dispreţ ci cu scârbă, nu a învăţat nimic şi nu a uitat nimic, niciodată. S-a dedicat cu patimă viciului solitar, fiind un înverşunat privitor pe gaura cheii. Ulterior, foarte târziu, prea târziu, s-a însurat, pentru două săptămâni. Suficientă vreme că “secretul” lui, faptul că ascunde în trupul sau bicisnic un suflet de slujnică în călduri aşteptând în spatele cazărmilor, să fie dat în vileag. Nu a iubit niciodată pe nimeni, nu s-a încrezut în nimeni, nu a vorbit pe nimeni de bine. Pe cei care l-au ajutat i-a urat şi considerat proşti. Existenţa lui a fost o permanentă dedublare.
Las, dincolo de orice limita, a trăit mereu ascuns într-o gaură rău mirositoare. Acolo “jigodia”, vreme de zeci de ani şi-a amintit de toate detaliile penibilei lui existente; de toate jignirile, frustrările, neputinţele. Toate aceste detalii le-a cocoloşit cu răutate de famen şi le-a aţâţat cu imaginaţia lui de “peeping Tom”. În culcuşul sau putrid a închipuit răzbunări, care erau pe măsură neputinţei lui fizice şi mentale. Răzbunări care, cel mai adesea, nici nu erau băgate în seama şi se consumau tot în sufletul schilod al “jigodiei” sau, încă mai exact, se întorceau asupra lui.
Colecţionar de zvonuri şi informaţii după ureche , “jigodia” ajungea să se închipuie “învăţat”. Dar, impotent nu numai fizic ci şi intelectual, nu putea zămisli nimic altă decât bale, otravă şi stârpiciune.
Singur, dezgustător, ocolit cu scârbă, “jigodia” geme pustiu. Întreagă lui existenţa are aninată pe catarg semnul zero. Întreagă lui existenţa este un monument închinat inutilului, puştiului, urâciunii.
————————————–
Alexandru Nemoianu
Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la
30 septembrie 2017
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..