Am nevoie de pălincă, așa cum și ea are nevoie de mine! Pentru că eu nu o beau, eu o sărut…! Pălinca, iubita mea căreia-i spun Înălțimea Voastră…! Îmi pare suplă, diafană, zvârlugă și înaltă de la brânci până la gură-n sticla cu mir de prună, de aceea-i spun Înălțimea Voastră și-o sărut căci țuguie buza paharului de cleștar cu mărgeluțe jur împrejurul gâtului de odaliscă răpusă-n sărutările voinicului de mine, adormit la umbra turnului cu picior subțire în suspine cu zvonișor…!

Este cald, atât de cald încât crapă pământul de sete, da-i așa de dulce pălinca încât inima-mi crede că se scufundă-n ea lacrimile fecioarei. De aceea, pălincă dragă, Înălțimea Voastră, eu nu te beau, eu te sărut. Nimeni nu știe și nimeni nu mă înțelege dar ce-mi pasă mie de aceasta când îmbrățișez cu cerul gurii cea mai frumoasă mireasă, cea mai loială, unită cu mine până când moartea ne va despărți?!

Cum să fi fost eu mirele apei când ea nu are parfum de flori de livadă, nu are gust de fructe din rai, nu e înaltă, suplă, diafană ca odalisca păcatului și jertfei în brațele voinicului ce crede că cerul gurii sale-i mausoleul eroinelor bahice?! Cum să mă las eu pradă torentului apei ca să mor înecat, când pe albia pălincăi plutesc, sărut și visez…?!

Apa m-a scăldat în cristelniță, gata, ajunge, că doar n-o să mă botez în fiecare zi, dar pălinca mă-mbălsămează-n dezmierdări, neîncetat, pentru că am nevoie de sărutări în fiecare zi…! În fiecare dimineață o cuprind în ruga mea, melodia aceea imn al iubirii, cântată de interpreta fermecătoare cu ochi de cer, cu suflet de lavă de aur, cu voce alinătoare, „Cum să te conving și ce să fac”, iar pălinca mea, Înălțimea Sa, odalisca mea se lasă convinsă, supusă, sărutată, descătușată-n îmbrățișarea cerului gurii ce-o soarbe ca pe mireasma consolării…!

(Aurel V. ZGHERAN)

by

Referinţă Bibliografică

Am nevoie de sărutări în fiecare zi/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 13 iulie 2024