Amanţi…
Amanţi vor fi acei copii ce-n ale lor cămine
n-au dragoste şi nu-s iubiţi aşa cum se cuvine.
E dreptul lor să aibă parte şi de iubire-n viaţă
de-aceea caută haihui un suflet ce-i răsfaţă.
Nu îi condamn, că-i dreptul lor să fie fericiţi,
măcar aşa în viaţa lor să fie împliniţi.
Ei şi-au făcut, tineri fiind, familii şi copii
sperau să fie multumiţi, să aibă bucurii.
Dar uneori chiar frumuseţea şi agerimea minţii
îi fac o pradă prea uşoară în gheara suferinţei.
Apoi, se înhamă la jug că mai sunt încă tineri
şi este greu să înţeleagă că nu-i iubeşte nimeni.
Şi nu e drept, tânăr fiind, să-ti sacrifici viaţa,
doar pentru c-ai ales greşit perechea, dimineaţa.
Că-n zorii vieţii nu-ţi dai seama că eşti nefericit
şi tot încerci, pe orice căi, să simţi că eşti iubit.
Apoi, matur fiind, constaţi că te întorci acasă
doar pentru a te odinhni şi ai un loc la masă.
Astăzi e ziua unuia, mâine – o sărbătoare…
alergi să cumperi un cadou şi să oferi o floare.
Dar sufletul nemulţumit plânge-n adâncul firii,
emoţii tandre nu găseşte în zâmbetul privirii.
Şi dintr-o dată-n univers apare strălucirea
sunt ei, amanţii minunaţi, ce-şi dăruiesc iubirea.
Nicicând, nimic n-a fost aşa, dar totul e aievea
de este el sau este ea, ţi-o spune chiar plăcerea…
Dorinţa de a fi iubit nu-ţi trece într-o noapte,
imbold erotic – să trăieşti ale iubirii şoapte…
Eşti zi de zi tot mai surprins cum te trezeşti la viaţă
te-ai dărui la infinit, n-ai vrea să pieri în ceaţă.
Secretul crezi că îl păstrezi de ceilalţi ascunzându-l,
nu vrei rupturi, doar să repeţi – iubirea frematândă.
Prin dragoste purificaţi nu vă temeţi de soare
şi-n mare voi vă aruncaţi când luna-n nori dispare…
Nimic nu este aşa sublim ca dragostea-nfocată
Ce o primiţi şi-o dăruiţi amanţilor deodată.
Amanţi – cei care se iubesc doar pentru a lor plăcere,
nu cer nimic, doar dăruiesc imensa lor avere…
Iubire este tot ce au mai scump şi pur în lume
şi nu le pasă de genuni, trăiesc doar o minune.
Se poate întâmpla oricui, oricând în astă viaţă,
să se trezească-n zori de zi c-a rupt a vrăjii mreajă.
Şi oare nu ar fi păcat să-ţi iroseşti iubirea
fără să simţi pe-acest pămant ce-nseamnă fericirea?
Amanţii sunt complementari şi-şi satisfac capricii
ce le-nfrânau de mai mulţi ani, trăind în sacrificii.
Un foc de tabară arzând în noaptea înstelată
înalţă flăcări şi scântei, mocnesc tăciuni în vatră..
by 
Despre Mariana CÂRDEI
CURRICULUM VITAE
Numele şi prenumele: CÂRDEI V. MARIANA
Data şi locul naşterii; 04.08.1947, Joseni, judeţul Harghita
Studii:
- Liceul teoretic nr. 2 – Fălticeni, promoția 1965
- Şcoala postliceală de stenodactilografie şi secretariat
- Secţia Limbi străine (rusă-germană) 1966-1968
Profesia: secretar-stenodactilograf-contabil (pensionară)
Locuri de muncă:
Ministerul Agriculturii,
Ministerul Industriei Chimice
Ministerul Comerţului Exterior şi CooperăriiEconomice Internaţionale,
Ministerul Afacerilor Externe - Ambasade
Copii: o fiică - Florence-Susanne
Contact: mianacardei2006@gmail.com
M-am născut în Ardeal, unde mi-am petrecut primii ani din viaţă, apoi împreună cu părinţii mei, Stefania și Vasile, ne-am mutat în Dobrogea, unde am absolvit Şcoala generală.
Mi-am petrecut vacanţele la bunicii mei – ţărani din satul Coslugea – judeţul Constanţa, unde m-am format ca suflet iubitor de natură şi am descoperit frumuseţea locurilor, lucrurilor şi faptelor. Am învăţat ce înseamnă cinstea, dreptatea şi spiritul de întrajutorare.
Liceul l-am absolvit la Fălticeni – judeţul Suceava, loc marcat de istorie şi frumuseţe, în care i-au purtat paşii şi viaţa pe Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu, apoi am urmat Şcoala postliceală de secretariat şi stenodactilografie - secţia limbi străine din Bucureşti.
Activitatea mea profesională, deosebit de interesantă, desfăşurată în diverse domenii de activitate, mi-a dat posibilitatea să mă formez multilateral şi să înţeleg mai bine esenţa lucrurilor.
Datorită profesiei mele am fost în permanenţă la curent cu tot ce se întâmpla în domeniu şi am avut prilejul să însoţesc delegaţii guvernamentale şi comerciale în exterior. Așa am fost în măsură să compar şi să înţeleg situaţii şi stări de fapt.
Apoi, lucrând în exterior, am conştientizat ce înseamnă dragostea de neam şi ţară.
Când eşti plecat printre străini simţi pregnant “dorul de ţară”, urmăreşti cu interes sporit emisiunile posturilor de radio şi televiziune. Oriunde te-ai afla simţi în suflet mândria că aparţii plenar poporului român.
La sărbătorirea Zilei naţionale a României, noi - reprezentanţii poporului român, acolo pe pământ străin, ne străduiam să promovăm cultura, arta şi sufletul românesc, în toată bogăţia şi splendoarea lor.
Sunt mândră că sunt româncă, descendentă din familie de ţărani şi că am beneficiat în copilărie de toate avantajele pe care ţi le oferă viaţa la ţară.
Alături de bunicii mei am învăţat, de mic copil, ce înseamnă munca, bunul gust şi o alimentaţie sănătoasă. Practic, am trăit la ţară în perioda copilăriei şi am rămas cu acel simţământ de bucurie pentru lucrul bine făcut, pentru frumuseţea obiceiurilor, a zilelor de sărbătoare petrecute în familie, când îi aveam pe toţi la masă. În zilele însemnate cu roşu în calendar, împreună cu bunica Maria, mergeam dimineaţa la cimitir să ne tămâiem morţii, apoi la biserică.
Vremea noastră a trecut, acum este rândul altei generaţii să se bucure de timpurile în care trăim. Doresc să le transmit urmaşilor mei dragostea faţă de ţară, de glia străbună, cu toate frumuseţile şi bogăţiile ei naturale şi spirituale.
Suntem un popor minunat, cu tradiţii, obiceiuri şi o cultură autentică pe care trebuie să le ducem mai departe, aşa cum s-a pomenit din moşi-strămoşi.
Uneori, o muză mă îndeamnă să pun pe hârtie amintiri, simţăminte şi să descriu frumuseţea locurilor, lucrurilor şi a obiceiurilor noastre româneşti.
Amintirile încep cu viaţa la ţară, în satul bunicilor…
Cine sunt?
Cine sunt cu adevărat,
deseori m-am întrebat;
cine-s eu în lumea mare,
unde-i locul meu sub soare?
Sunt în primul rând femeie...
mamă, ca să-ţi faci idee!
în viaţă sunt o luptătoare,
am fost soţie iubitoare.
Sunt un leu – regele junglei,
sub semnul soarelui născut;
m-am bucurat de toate-n viaţă
tot ce-i uman mi-e cunoscut.
Să fiu un lider plin de zel,
să mă remarc prin cutezanţă,
era-n a mea adolescenţă
şi mai târziu al vieţii ţel.
Sunt om simplu - de cuvânt
nu arunc vorbe în vânt,
Stenografia - Henri Stahl
m-a propulsat pe-al vieţii val.
Şi port în suflet o credinţă –
Eu sunt un simbol de putere,
prin agerimea minţii mele,
văd în cifre – toate cele.
Viaţa-i calcul strict - magie,
o poţi verifica în chei...
aduni - îţi înmulţeşti puterea,
şi scazi când îţi împarţi averea.
Aleg să merg pe calea dreaptă,
şi chiar îmi judec orice faptă,
simt energia-mi creatoare
când soarele răsare-n zare...
Prietenoasă, creativă,
captez atenţia oricui,
sunt despotul prietenos
sau arogantul ce-şi înclină
balanţa în favoarea lui.
Pot fi tot ce-mi propun în taină,
când am resursa necesară.
Sunt rece ca un sloi de gheată
emoţii nu-mi citeşti pe faţă.
În clipa când aleg bărbatul,
voi străluci ca briliantul,
sunt caldă, fină, senzuală
şi receptiv pasională.
Rămas-am singură în cuşcă...
atenție, leoaica muşcă!
Vezi toate articolele scrise de Mariana CÂRDEI →
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..