Acei dintre noi rămași sau deveniți convinși și susținători ai monarhiei constituționale și regalității române, fideli valorilor Familiei Regale a României ne remarcăm în primul și-n primul rând prin aceea că adevărul în care credem, pe care-l apărăm și căruia îi slujim, nu se află în imaginar cum susține Eugen Ionescu la stadiu de principii generale, ci în izvoare istorice și argumente prezente.
Cu atât mai mult este prețios faptul, cu cât aceasta nu decurge din constrângere precum în cazul ideologiei autoritare ori din atașament politic racordat la interese și conflicte de interese, orgolii, obligații, obediențe, ca în cazul vârfului spre anarhie al democrației prezente românești – unii oameni cred că am ajuns stăpânii libertății absolute, fără să acorde înțelegere faptului că a impune ceva ce nu este sancționabil dar nici corect înseamnă a abuza de libertate nu a beneficia de valorile libertății. Sigur, fiecare dintre noi ne bucurăm de drepturi și de libertăți, dar o alegere inadecvat gândită atrage după sine greșeala de a-ți refuza șansa binelui propriu, iar într-o extensie de consecințe, a binelui țării și națiunii.
După abdicarea forțată cu asaltul tancurilor sovietice și mijloacele șantajului, a Majestății Sale Regelui Mihai și a monarhiei (act deplin ilegitim deoarece nici chiar Suveranul nu are decât dreptul de a abdica în nume propriu, în niciun caz de a aboli monarhia, cum, de asemenea, nici un președinte nu poate cu de la sine putere să înlocuiască forma republicană de guvernământ), și până astăzi, noi trăim într-o republică proclamată ilegitim…, în această abatere constituțională ori, mai bine spus, de deformare aberantă a constituției românești, ne aflăm. Și totuși ne menținem mersul înainte pe acest drum strâmb, cu un stat de drept clădit pe temelia unui guvernământ ilegitim, într-o republică uzurpatoare în chipul cel mai brutal a monarhiei legitime și izgonitoare a regalismului întemeiat și consolidat pe baze absolut legitime.
Am mai spus-o, nu m-am răzgândit niciodată, artiștii pot, e în puterea lor să lumineze ca stelele cerului prin inima nopții națiunea derutată sub desfrânata derivă a politicii decadente contemporane. Ei, artiștii, ca de altminteri preoții, sportivii, profesorii, medicii, elitele neamului, oamenii cumsecade…, au tribuna lor de la care se pot adresa neamului: scena, altarul, arena, cartea…, nu să vorbească de acolo dar de acolo să își preia încrederea pe care ar putea-o împrăștia ca pe o grindină de cuvinte eliberatoare din hățișurile manipulării și călăuzitoare spre calea adevărului, dreptății, libertății și binelui național și al fiecăruia.
Dar ce vedem, de fapt?! Unii artiști fac politică ovațională, zarvă, revoltă ipocrită, scandal contra unuia sau altuia dintre partide, iar la zile alese și bănoase prestează acte artistice și aclamă discursuri mieroase și laudative chiar în favoarea partidului și politicienilor pe care tocmai i-au condamnat. Cum să mai ai încredere în astfel de oameni?! Parcă făceau politică și Constantin Tănase, Jean Moscopol, Mircea Crișan și alții, dar se pare că nu așa…!
Iar ca să vorbim despre susținerea în act și convingere a monarhiei și regalității românești din partea artiștilor există motive mai mult pentru a evita aceasta! Unii dintre ei sunt mai mult loiali propriilor principii de conjunctură decât în afinitate cu puterea adevărului întreg și cinstit. Noi trebuie să îi iubim pe artiști pentru ceea ce creează sau interpretează sub aura inefabilă a harului artistic, dar câtă vreme se mai și infiltrează în combinații politice, dacă nu o fac corect, trebuie să se aștepte la tot ce decurge din decăderea pe care singuri și-au pregătit-o…! Ca să fii artist strălucit trebuie să produci actul artistic strălucitor și este destul. Căci un geniu fără opere nu este mai valoros decât un mediocru cu opere (parafrazând pe Mircea Eliade). Când însă și viața civică a artistului, conduita, vorba, fapta sa din exterioritatea spațiului artistic în perimetrul cotidianului divers public sunt de valoare, aceasta nu este decât o notă în plus, magna, ziditoare de loc de bună ziua pe lângă steaua nemuritoare a talentului, clăditoare de celebritate și istorie.
Nu avem mult de remarcat, spuneam, în rândurile personalităților artistice, privind afirmarea și reafirmarea neclintită a convingerii în formă pozitivă că forma de guvernământ monarhică este mai necesară ca oricând azi, în stadiul declinului pronunțat al formei de guvernământ republicane din România contemporană. Deși contează chiar și o singură voce mai mult în rândurile acelor personalități active eficient și care nu pot fi abătute, cu iubire și prețuire față de perspectivele redeschise ale monarhiei și regalității românești, cu fidelitate nestrămutată și admirație față de Majestatea Sa Margareta, cu ferm respect și deplin atașament față de exemplarul aport public și instituțional la reclădirea unor temelii pentru restaurarea României prospere, al Alteței Sale Regale Radu, Principele Consort al României. Între personalitățile respective – nu există ordine de loc privilegiat sau devansat din această perspectivă de prezentare – fără nicio îndoială, interpreta de muzică ușoară Stela Enache nu doar că nu lipsește, nici nu s-ar putea să lipsească…! Personal am prezentat Excelenței Sale Domnului General Eugen Porojan, Aghiotant regal propunerea ca ea să fie adusă în atenția Alteței Sale Regale Principelui Radu al României, întru calea de urmat spre analiza de către Consiliul Coroanei, a îndeplinirii condițiilor de decernare a unei decorații regale – am prezentat aceasta și Alteței Sale Regale Principelui.
Sigur că unii vor întreba pentru care merit. Nimic mai simplu de răspuns: pentru loialitate! Nu veți întâlni oriunde și oricând pe cineva atât de dăruit sufletește ideii de monarhie și regalitate în România, susținând cu atât de multă, profundă și densă implicare sufletească agenda publică și instituțională a Majestății Sale Margareta, a Alteței Sale Regale Principelui, a întregii Familii Regale a României! Personal am fost adeseori împreună cu artista Stela Enache la multe din evenimentele regale, în principal organizate la Palatul Elisabeta. La funeraliile naționale ale Regelui Mihai am stat unul în spatele celuilalt peste cinci ore, într-o imensă coloană de oameni tăcuți, îngândurați, întristați, înarmați cu răbdare de fier și întăriți de dragoste și loialitate până la capăt înaintând centimetru cu centimetru pe lungul drum spre catafalcul bunului rege, spre a-și prezenta regretul și ultimul omagiu…! Simțeam că artista se prăbușește, îmi era teamă că nu mai rezistă, îi propuneam să renunțe. Dar nu s-a lăsat. I-a trecut os prin os, și-a adunat toate puterile pe care nici eu nici chiar ea n-am crezut și n-a crezut să le aibă, iar îndelungul aproape unei jumătăți de zi și-a împlinit voia inimii de a trece pioasă și recunoscătoare prin fața catafalcului cu sicriul Majestății Sale. Poate fi alt argument de loialitate față de rege mai temeinic decât acesta?! Eu spun, deplin și cert convins, că nu…! Cinste celor ce poartă cu mândrie o decorație regală pe piept, iar dacă Stela Enache nu o poartă încă, adevărul de față dezvăluit acum poate evidenția o opțiune meritată pentru aceasta. Propriile principii, sentimentele sale însele, credința sa, toate acordate monarhiei și regalității românești, Majestății Sale Margareta, Alteței Sale Regale Radu, Principelui Consort al României sunt decorația spirituală din adâncul sufletului artistei și din toată ființa sa.
În concluzie, aducerea în atenţie a problemei formei de guvernământ monarhice justificate istoric și dovedite ca cea mai adecvată României prezente, într-o carte profilată tematic în universul scenei, își găsește explicație și cerință prin conținutul de idei referitoare la voința de aport personal din partea artiștilor pentru chemarea la unitate în ideal.
Întotdeauna fidel Majestății Sale Margareta și Alteței Sale Regale Radu Principele Consort al României.
(Aurel V. Zgheran)
Galerie foto:
Familia Regală a României, București, Palatul Elisabeta, Garden Party 2024;
Aurel V. Zgheran, primire de către Alteța Sa Regală Principele Radu al României la Palatul Elisabeta, București, 4 octombrie 2024;
Aurel V. Zgheran cu Stela Enache, pelerinaj de doliu la catafalcul Regelui Mihai


