Își ia poetesa șpaclul, găleata,
mătura… la orătănii să facă curat, ca-naripatele să-i dea gospodinei
oul proaspăt, bun de mâncat.

Și când e în toi prețioasa lucrare,
iaca și muza o face atentă
cum că venită-i, cu versuri și rime,
numai ea să fie prezentă.

O pauză face, scoate condeiul
și rima o scrie, electronic, rapid, se-ntoarce la matură, fărașul adună gunoiul, și totu-i fervid.

Când primăvară-i, natura renaște,
și poetesa o foarfecă ia,
se duce în vie și coarda o taie
ca rodul, în toamnă, să i-l poat-aduna.

În bobul de sevă, la capăt de coardă, lumina se-adună, oglindă din cer,
mănunchiul de raze ușor o dezmiardă, când muza-i șoptește :am picat din eter.

Și lasă unealta, electronic o scrie,
ca nu cum muza să plece, rima să-i ia,
trec zilele, via-nfrunzeste, ‘nfloreste, unealta agricolă se schimbă și ea…

Dintr-o sapă și-un condei electronic,
se scrie-n țărână, și versuri se scriu, aproape-ntr-o vară și-o toamnă târzie,
poezii se adună și lichid profiriu.

Atelier de creație oriunde găsește,
căci muza o prinde și pace nu-i dă,
o gară, o sală de așteptare, un parc,
acolo unde primește comandă.

În nopți târzii, când liniștea se-așterne
și niciun zgomot nu e perceput,
cu muza dimpreună migălos șlefuiește
poemul ce prin curte, ori aiurea, l-a început.
.

3 nov. 2022, Vernești, Buzău, România – Georgeta Tudor

by

Referinţă Bibliografică

ATELIER DE CREAȚIE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 7 noiembrie 2022