Mii și mii de priviri se proiectau ca licăririle unor oglinzi, după rotundul alb ori galben al mingii, pe terenurile marilor arene de tenis ale lumii.

Ca și cum s-ar fi catapultat de pe mii și mii de raze de soare mii și mii de stropi de apă, mii și mii de libelule, pe niște flori albe și galbene de nufăr; ca și cum mii și mii de ochi ai Lui Dumnezeu înconjurau vastul

oval al vitraliului unui lac înrămat cu flori de salcie; ca și cum mii și mii de culori frumoase înveșmântau natura pentru a celebra victoriile vieții…, mii și mii de mirări, mii și mii de fericiri, mii și mii de exaltații ori disperări inundau arenele de tenis pe care strălucea în minunata frumusețe a jocului de tenis un tânăr și frumos prinț român ce-a înfrumusețat sufletul poporului său.

Juca Ilie Năstase…! Erau plăceri naționale, erau bucurii naționale, erau trecătoare și puține nădufuri, zădărâri naționale, juca Ilie Năstase, crăișorul alb și mândru, cu plete lungi, brune, ca de principe vlah de sub Carpați, cu privire de șoim, cu trup sculptat de antici…, Ilie Năstase tenismenul român care a înfrumusețat istoria tenisului lumii cu spectacolul sportiv dincolo de încleștarea în lupta sportivă.

Suntem contemporanii unui sportiv genial și-n același timp unii dintre noi suntem detractorii lui. Mapamondul îl admiră, orice țară din lume i-ar pune numele la egida istoriei sportive mondiale și a istoriei naționale, dar noi, învrăjbiți de stăpâni de alt neam, năuciți, jucați pe sârmă, exploatați, obidiți, încovoiați, vlăguiți, condamnați, persecutați de zbiri, trădători și hăpăi, găsim motive inepte de a-l terfeli – acesta, de alminteri, e un curent național, niciodată ca acum valorile umane ale neamului nostru nu au fost mai insultate și tăvălite prin noroi ca acum.

Ieșim în stradă și răcnim din toți plămâni pentru drepturi scelerate uneori, dar pentru a repara nedreptăți, a apăra oameni nevinovați, a susține, a ne exprima admirația față de personalitățile neamului românesc, oamenilor de valoare ai lui, oamenilor cumsecade, nu o facem. Ce-i aceasta, când ne trezim din somn ori mai bine zis când ne rupem din ritualul demențial, orgiastic al praznicului de automutilare spirituală și jertfire națională?!

Ilie Năstase este lancea de steag al spiritului, actelor de biruință sportivă și patriotismului românesc, fluturat în lumea întreagă, pe care țara românească anesteziată, orbită, asurzită la vocea istoriei nu-l așază la pandantivii spirituali ai bolții cerurilor românești.

Pe arenele gazonate ori pe zgura brun roşcată a cailor albi fermecaţi, cu înfurtunate coame, înaripaţi cu rachete încordate în strune de argint, avântându-se în iureşul luptei sportive pe ringul despicat în două de un fileu întins, a jucat de atâtea ori spectacolul unei grindine de mingi albe și galbene marele tenismen român, triumfător în anii şaptezeci, Ilie Năstase.

Astăzi este ca o coloană ce sprijină arcadele arenelor glorificate de către el, de către Nadia, de către Hagi, de către Simona Halep, Virginia Ruzici, Gabriela Szabó şi încă de către mulţi alţi celebri şi nemuritori sportivi ce au înstelat istoria sportului românesc şi mondial. „A fost pentru noi mai mut decât un mare campion. El a fost, timp de aproape două decenii, una din marile noastre speranţe. A reuşit să ne convingă că România nu este o ţară închisă, aproape ferecată, între ziduri mai impunătoare şi mai terifiante decât celebrul şi funestul zid de la Berlin. El ne-a demonstrat cu forţa sa de a fi, pretutindeni, că România poate fi peste tot: în Anglia Wimbledon-ului, în America Forest Hills-ului, în Australia, în Japonia, la Roma şi în Parisul pe care Năstase l-a cucerit. Dar, mai mut decât această cavalcadă în jurul lumii, ceea ce a întreţinut speranţa tuturor a fost zâmbetul lui Ilie Năstase, afişat pe toate terenurile, chiar în momentele cele mai grele. El ne-a sugerat că globul e al nostru, al tuturor, şi nu va suporta la infinit legile reci, împotriva firii!”. Iată cuvintele marelui nostru comentator sportiv Cristian Ţopescu, despre Ilie Năstase. Ce altă replică mai competentă, poate răspunde, de pildă, unui editorial apărut pe un site sportiv italian în care titanii terenurilor de zgură, Ilie Năstase şi Ion Ţiriac, sunt citaţi cu apelativele adjectivate „histrion” (bufon) pentru Ţiriac şi zingaro (ţigan) pentru Ilie Năstase. Faţă de aceasta, fostul tenismen ar fi răspuns cu un croşeu, gata să zvâcnească oricând, dacă nu şi-ar fi dat seama că acel comentariu nu putea fi decât inofensiv pentru o personalitate cunoscută şi respectată pe toate meridianele planetei.

„Mutu şi Chivu sunt făcuţi ţigani în presa italiană, mereu. Cam pe toţi românii ne fac aşa. Nu cred că astfel gândesc italienii. E ca şi cum aş spune eu că toţi italienii sunt mafioţi”, răspunde fără nicio urmă de indignare fostul mare campion român. Astfel de insulte sunt nişte cornete de hârtie, ca muniţie într-o luptă mediatică, împotriva lui Ilie Năstase, care reaminteşte faptul că în 1966 a apărut şi în Franţa o ştire ce îi reprezentau pe el şi pe Ion Ţiriac drept ţigani şi ciobani cu turme de oi!

          Iată că francezii au rescris „Mioriţa”. S-a perpetuat chiar până azi odiseea ciobanilor, mai frumos chiar decât în balada românească, unde avem de a face cu un oier nefericit, nerăzboinic şi vulnerabil, care, aflând de la o oaie trădătoare că se pune la cale omorârea lui, în loc să ia măsuri pentru a se apăra, dejucând planul asasinilor, aşteaptă resemnat să primească baltagul în moalele capului. În rândurile ciobanilor noştri, astăzi au ajuns oameni mioritici celebri, „războinici” care nu mai pot păţi aşa ceva!… Dar, a-i preface pe Ion Ţiriac şi Ilie Năstase în ciobani este mai mult decât şi-ar putea închipui cineva că ar putea să o facă cea mai ciudată presă posibilă, de oriunde!…

Un catarg nu se îndoaie uşor. Dimpotrivă, furtuna din pânze îl poartă mai departe ca să treacă marea, până la ţărm. Nu o singură dată, pe Ilie Năstase şi pe mulţi alţi oameni mari ai României încearcă să îi smuncească vreo adiere anemică neînstare să urnească decât un trunchi putred ce şi aşa ar cădea singur. Ilie Năstase nu a pierdut niciodată din vedere tăria solidă a malului, atunci când s-a aflat pe valuri! Drept replică faţă de născocirea altei identităţi ce nu poate încenuşa în niciun chip drumul gloriei lui Ilie Năstase, caracterizarea făcută de Cristian Ţopescu, muntele de ziare, reviste, cărţi, imagini de peliculă, fotografii fără număr şi altele, l-au înmarmorat pe marele campion în legendele celebrităţilor României.

Ridică, totuşi, un cocoşat semn de întrebare grija sporită în ultimul timp a mediei româneşti de a construi în faţa lui Ilie Năstase un ecran pe care să se proiecteze o imagine încornorată. Şi este vorba despre un om care a creat în lume, împreună cu Nadia, Hagi, Gabi sau Simona, prestigiul inegalabil al întregii Românii!… Este vorba despre Ilie Năstase. Aici, în România, se lucrează la prefabricatele din care presa vestică asamblează după aceea construcţia portretelor deformate! Alte popoare știu să își prețuiască propriile personalități. Dacă lovești în Alla Pugaciova rusul te împușcă, dacă vorbești monarhul de rău în Anglia ești defăimat în piața publică…, neamțul, belgianul, francezul, americanul, ungurul, eschimosul, pigmeul…, oricare dintre neamurile pământului își apără simbolurile, însemnele naționale, istoria, cultura, oamenii de valoare. Noi însă, parcă nu suntem un neam, noi parcă suntem artefactul negativ al propriului neam. Pe Ilie Năstase l-au respectat și îl respectă liderii lumii, Ilie Năstase ne-a făcut cunoscuți pe planetă, Ilie Năstase ne-a făcut fericiți, ne-a înveselit, ne-a înfrumusețat timpul pe care ni l-am îngăduit pentru a-l vedea pe marile arene de tenis ale lumii.

Acum e cu un picior dincoace de graniță, cu celălalt picior dincolo. S-a săturat, este hărțuit ca un interlop, este umilit…! Într-o zi va pleca și nu se va mai întoarce. Mulți ar trebui să plece definitiv din țara aceasta, fără să se uite înapoi…! Nu știm să prețuim, nu suntem lăsați să ne respectăm valorile. Într-o zi România se va goli de ele, vor rămâne lichelile. Un sportiv ca Ilie Năstase se naște o dată la un secol, un om ca Ilie Năstase nu se mai naște niciodată. Cu toții greșim, nu este om să nu greșească, fără îndoială că și Ilie Năstase are, la rândul său, alunecări în penumbrele propriilor capricii. Dar întotdeauna în ce îl privește se fabulează și întotdeauna genialul tenisman este denigrat, hărțuit, acuzat la anvergura premersului de verdict penal. Acestea-s vremurile….! Așa-s oamenii, societatea, clasa politică, statul român și replica paralelă a lui…! Dar celebrul Ilie Năstase nu merită tratamentul ce i se acordă din partea României sale de care eu nu pot să nu cred că într-o zi se va rupe ca de o pedeapsă…!

          Sursa fotografia reprezentativă: Wikipedia; În galeria foto ce ilustrează prezentul text, tenismenul Ilie Năstase apare alături de: George W. Bush, Yannick Noah, Younes El Ayanoui, Mansour Bahrami, Nadia Comăneci, Simona Halep, Gheorghe Hagi, Ion Țiriac (fotografia autorului acestui text împreună cu inegalabilul Ilie Năstase este efectuată în anul 2010)

by

Referinţă Bibliografică

Ilie Năstase. Spectacolul unei grindine de mingi albe și galbene/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 3 decembrie 2022