În România, noi, generația de la răspântia a două veacuri și două milenii, trecută prin două regimuri, unul înghițit în celălalt și împreună alcătuind o amestecătură de republicanism maculat, confuz și copărtaș cu ilegitimul, lăsăm în urmă o formă de guvernământ, o țară, o stare națională, o cale spre viitor trecute prin dezastru, prăbușite în haos, cu o politică perfidă și antisocială, cu o economie șubredă, acaparată de antiromâni și transferată pe mâinile unor jrfuitori cu față mascată, cu o cultură cu dizabilități iremediabile, cu un învățământ amputat de aripi și cu creier viciat, altoit pe trunchiul debandadei, semialfabetismului, agresivității, vulgarității, un sport șchiop, secat de farmec și performanță, o știință cu temelia fisurată și rădăcina smulsă, infiltrată de porțiuni vide și vițe de soiuri streile, fără rod și nocive, o credință coruptă, o istorie mutantă…!
Apare într-o atare stare de lucruri o configuraţie a galantoniei exploatate politic, ceea ce va nenoroci şi mai mult naţiunea română! Există pericolul unui continuum comportamental prin rotaţie ce nu poate fi oprit decât îndepărtând răul ce descompune societatea aşa cum roade rugina în fier. Nu se poate înlocui un rău cu un alt rău, sau cu jumătate de rău ce va creşte, va prinde rădăcini la loc şi va spori.
Totuna e dacă se schimbă culoarea cortinei, atunci când piesa nu e bună. Pentru cel care nu vede, purpura răsăritului de soare nu e mai frumoasă decât griul cenuşei, aşa cum bogăţia altuia nu e în binele săracului, mai mult decât neajunsurile lui, aşa cum celui care nu aude, nu îi este plăcut nici cântecul privighetorii.
Nu, nici nu se caută, nici nu se oferă întocmai ce trebuie…! Este nevoie de dezintegrarea răului, de vindecare, nu de decor şi trâmbiţe!… Nimic nu s-a putut îndrepta în România, după proclamarea prin forță și șantaj a ilegalei republici şi până azi, timp în care, unul după celălalt, preşedinţii nu au arătat altă noutate decât numele lor, şi parcă nici ele nu sunt inedite, de vreme ce, afară de Johannis, ce nu este de limbă română, celelalte se termină în „escu”.
Noi, românii, dovedim, parcă acum mai abitir ca oricând că forța adevărului, focul năzuinței de libertate, dreptate și prosperitate, aceste valori de aur umane, le căutăm altundeva decât în apropiere. Ele sunt, chiar sub ochii noștri! Nu trebuie decât să contemplăm Arcul de Triumf care ne-ar oglindi istoria şi să ne întoarcem privirea spre Palatul Elisabeta aflat în apropiere, pentru a ni se releva istoria, viitorul și speranța. Atât de aproape este poporul român de aceste simboluri şi atât de departe căutăm să depietrificăm sufletul apăsat de mai mult de o jumătate de secol de spaime, tristeţe, umilire sărăcie…!
Dezrobirea nu poate rămâne la nesfârşit jocul de-a iluziile! Odată pentru totdeauna se dovedește stringentă închiderea perspectivei problematizării învelişului nu a miezului, activării revoluţiilor ovaţionale, nu a acţiunii. Odată pentru totdeauna devine vitală oprirea dispreţului vulgar chiar din partea celui ce suprimă şansele naţiunii. Devorat de iluzii poporul român trebuie să-şi alunge gândurile ce-l descompun şi nu mai trebuie să asculte predicţiile anacronice.
Vremea mitizării puterii, a răsturnării valorilor a apus…! Timpul preşedintelui care vrea să asculte la popor nu glasul lui, ci odoare lirice, s-a sfârşit! Timpul preşedintelui care culcă la pământ regimul democratic-constituţional şi statalitatea s-a sfârşit.
S-a dat de către un anume fost președinte exemplul cu „primăvara arabă”, dar noi avem mai aproape de sângele inimii noastre, de tradiţia şi cultura noastră, exemplul țărilor monarhice – iată Spania, de pildă, după patruzeci de ani de, autoritarism şi dictatură a trecut la democraţie datorită monarhiei. Spaniolii au înlăturat dictatura militară şi au repus monarhia, tradiţiile şi valorile poporului, sub regele Juan Carlos. La acest exemplu trebuie să se raporteze românii, nu la al „primăverii arabe”.
Căutăm adevărul într-altă parte, iar el este în inima, în ochii, în casele noastre…! Așteptăm președintele care ne va da exemplul Marii Britanii…! Suntem în prezilele încoronării Regelui Charles al III-lea. Moment evenimențial de anvergură mondială, de confluență istorică, de prefigurare a viitorului, de reper respectabil cu înrâurire în meditație și speranță…!
La tronul Marii Britanii urcă un prieten mărturisitor al României și națiunii române, un iubitor al priveliștilor noastre naturale, un cunoscător și prețuitor al istoriei noastre, al tradițiilor noastre, al culturii noastre, al credinței noastre, un statornic vizitator și oaspete iubit al nostru. Ce poate să ne bucure și să ne umple de mândrie mai mult decât toate acestea?!
Sigur, Administrația Prezidențială a României va fi reprezentată la grandiosul eveniment încărcat de istorie prezent și viitor ca summum de valori ale coordonatelor în care se cuprinde ceremonialul, sacralitatea, solemnitatea fidelitatea nestrămutabilă față de Regalitate și Regatul Unit (Charles al III-lea este rege al Regatului Unit și al țărilor Canada, Australia, Noua Zeelandă, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Tuvalu, Sfânta Lucia, Belize, Insulele Solomon, Jamaica, Antigua și Barbuda, Sfântul Kitts și Nevis, Sfântul Vincențiu și Grenadinele). Dar mesajul cel mai aproape de inimă, al poporului român, este adresat de poporul român însuși. Admirația, respectul, ospitalitatea, iubirea lui au fost adresate și dovedite în primul rând cu ocazia vizitelor făcute în Transilvania de către viitorul rege, care deține o proprietate în aceste magnifice așezăminte cu aspect și tradiție feudale mirabil conservate.
Iar azi, la vremea istoricei încoronări, urările cele mai cuvenite, directe, profunde și sincere sunt trimise Majestății Sale Regelui Charles al III-lea cu solia inimi, a afinității în iubire inefabilă cu Regatul Unit care-și sărbătorește, glorifică și întronează regele, la zi înstelată de frumusețe și însemnătate…!
La Mulți Ani Majestate!
(Sursa foto cu excepția celei ce reprezintă pe Alteța Sa Regală Principele Radu al României cu Majestățile Lor Regina Elisabeta și Regele Mihai: Daniel Angelescu, fotoreporter Casa Majestății Sale)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..