Dacă orizontul tematic al cărții în care este integrat prezentul text privește legea, pe făuritorii legii, pe cei învestiți să o aplice, pe justițiabili și actele de justiție ce decurg din modul de funcționare al acestora…, se ivește întrebarea, de bună credință, de altminteri, de ce, care și unde este confluența acestora cu protagonista textului de față, ce se vrea și poate că reușește să fie eliberat de încordarea altora, a atât de multor alte texte de prin puzderia presei și vrafurile cărților, prin aceea că vizează un altfel de lege – legea nescrisă a omeniei și valorilor umane, legea bunului simț, legea conduitei profesionale, legea armoniei, comuniunii, afinităților afective ale oamenilor cu oamenii…! Fără activarea acestor legi și sancționarea netăgăduită adiacentă încălcării lor, nici celelalte, după care se călăuzește și funcționează o societate democratică, nu și-ar găsi sensul și aplicabilitatea în lumea contemporană românească.
Iar pentru că intrăm în perimetrul spiritualității subsumate și asumate odată cu discuțiile în jurul unei fenomenologii nu unui obiect și-n coordonatele morale de fapt, foarte umane, nu ale rigorilor legii și legitimității de drept, foarte concrete, este important, necesar deși nu simplu și la îndemână, să alegem pentru aceasta reperul unui om frumos…!
Eu am știut cine va fi omul frumos, chiar din clipa în care l-am întâlnit: Liana Stanciu, prezentatoare de radio și televiziune agreabilă cu atât mai mult cu cât emisiunile sale despre care nu este greșit calificativul suprem „didactica magna”, atrag atenția prin eleganță, inteligență, știință, profesionalism din partea sa, a prezentatoarei, ca o însuflețire și o înființare foarte seducător aplicate formatului și desfășurătorului fiecăreia dintre ele.
Deși interioritatea sa spirituală o descrie cel mai bine pe admirabila prezentatoare, ne îngăduim să nu sărim peste o cât de scurtă prezentare axată obiectiv și punctual pe reperul profesional și o facem chiar prin cuvintele sale, mult mai în temă decât ale noastre:
„Profesional, cred că mi-am făcut facultatea la radio. Fiindcă le-am făcut pe amândouă în același timp… Radioul a fost şi va rămâne marea mea pasiune – şi este mare lucru să câștigi și bani făcându-ți pasiunea. Televiziunea a venit în viaţa mea mai târziu, însă impactul a fost nimicitor!
Pe scurt, în televiziune am făcut cam de toate…: divertisment, emisiuni de film, topuri, transmisiuni de la diverse gale, spectacole, Eurovision, talk-show. Iar acum, la TVR 2, am primit o nouă provocare. Așa că e vremea să pornesc la drum, să merg mai departe. Am multe de învățat, sunt mii de picturi pe care nu le-am văzut, milioane de cărți de răsfoit sau citit, tone de CD-uri cu muzică frumoasă de ascultat… O să învăț să le fac pe toate. Sunt multe locuri pe care încă nu le știu, dar acum am posibilitatea să pornesc să le descopăr pe îndelete, așa cum merită. Pentru ele și pentru mine!”
Încheiem aici și cu aceasta portretul în cuvinte al prezentatoarei Liana Stanciu – prelungirea mult mai reprezentativă, chiar cvasiexhaustiv aparține de acum propriilor prestații profesionale – și să oglindim portretul ei spiritual frumos, căci frumusețea am precizat de la început că este condiția primordială a izbutirii unor reflecții pe tema valoarei legii din altă perspectivă decât aceea ce triumfă azi în țara în care dreptatea nu prea mai are dreptate, iar cătușele au avut zurgălăi și mi-e teamă că încep să aibă iarăși…!
Frumuseţea omului se vede mai mirabilă când nu vine din mister, ci din simplitate, când nu constrânge umanul să contrazică umanul. Unii ştiu, sau nu ştiu frumuseţea, dar o au, alţii cred că o au, fără să o aibă! Ea nu e închisă în sine. Nici atunci când e văzută, nici atunci când nu. Rostul frumuseţii este să se arate, pentru că nu e o nemaiîntâlnită cunoaştere, nici o frunte deasupra tuturor. Deşi aparţine unei făpturi, se dăruiește vederii, nefiind frumuseţe deplină fără generozitate, modestie, inteligenţă, gingăşie, deschidere infinită spre desăvârşire. Frumuseţea nu trebuie să fie a disperării nimănui, nici a umflării în pene a cuiva, frumuseţea trăieşte pentru dreptul de a fi dăruită și primită, înțeleasă, contopită cu binele sufletesc al celui care se bucură de ea, aşa cum gladiola trăieşte pentru floare, mărul pentru fructe, pinul pentru smirnă, cetină, sâmburi şi umbră…!
La toate cele spuse aici, ca să le dau o identitate, completez cu un nume: Liana Stanciu…! Pentru ce-ar mai fi televizoarele, dacă le-ar umple emisiuni înfrânte de vulgar, nerezonabil, inestetic, neinteresant…? Iar emisiunile, de ce ar fi, dacă nu ar exista pentru ele oamenii de televiziune corespunzători? De aceea, Televiziunea Română are o emisiune elevată pentru Liana Stanciu, iar la rându-i, emisiunea are pentru Televiziunea Română o prezentatoare perfect prezentabilă: Liana Stanciu!
Româncă neaoșă, Liana Stanciu e o frumoasă fiică dacă, atât de pur veselă, atât de pur omenoasă, atât de naturală în tot ce oglindește ca într-o oglindă de cristal privirea ei de cer, fruntea ei de versant al gândului, obrajii ei de trandafir, părul ei de grâu auriu, gura ei înflorită de albul luminos ca porțelanul al dinților pe care lunecă în colțuri surâsul lin.
Generoasă, calmă, blândă, bună, prezentatoarea Liana Stanciu aduce clipa frumosului, liniștii sufletești, armoniei interioare, plăcerii, bucuriei de a o vedea, de a o auzi, mai aproape de ființă, mai aproape de adevărul inimii celui din fața televizorului, cu gustul anesteziat și puterea toleranței încovoiată de caruselul năucitor și decadent de pestriț al programelor noastre de televiziune.
Iată cum se poate face și aplica alte legi, cele mai frumoase legi, cele mai omenoase dintre legile noastre în timpul contemporan al legilor ieșite din țâțâni. Sunt legile vieții sufletești…!
(Galerie foto: Liana Stanciu; fotografia autorului articolului de față, Aurel V. Zgheran, cu prezentatoarea Liana Stanciu,
este efectuată la restaurantul Jariștea, în anul 2015)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..