În multe dintre cărțile pe care le-am scris (ca și-n ultima, denumită „Oglinzile amintirilor mele” și aflată la momentul așteptării, sper că nu pentru un timp îndelungat, a ISBN-ului de la Biblioteca Națională a României, pentru ca apoi să fie trimisă la tipar), mi-am acordat mult din timpul meu pentru a schița niște portrete din cuvinte ale protagoniștilor dintre care unii nici nu se interesează să achiziționeze cel puțin un exemplar. Este dezolantă această atitudine din partea lor, dar generozitatea celorlalți îmi redă sprijinul și încrederea necesare pentru a continua.
Am mers numai și numai pe drumul meu întreaga mea viață pe care mi-am trăit-o din timpul meu nu dintr-al altora…! Și cu toate acestea mi s-a părut câteodată că sunt nesuferit. Mi-am văzut numai și numai de viața mea și cu toate acestea mi s-a părut uneori că mai și incomodez. Dar merg drept înainte pe unde mi-e rostul și norocul meu, neclintit și neîncetat până în ultima mea zi, când nu voi mai putea hotărî eu unde mă voi duce…!
Și iată, sunt la capătul încă unei râvne cu cheltuieli și sacrificii, pe seama cărora am alcătuit o nouă carte, iar de aceea anunț azi că cine vrea să o aibă și să o citească, în curând poate să o solicite.
Am agonisit tot timpul amintiri. Azi mi le strâng pe toate acasă, că nu mai am mult timp…! Eu nu mi le-am imaginat, eu mi le-am trăit. Nu am lunecat deseori în închipuiri…! Doar câteodată, când am fost melancolic în fața unui pahar cu vin atât de nobil încât i-am spus Majestate, atât de dulce încât i-am spus sărutare, atât de gustos încât i-am spus mirul păcatului, atât de limpede încât i-am spus lacrimă, atât de bun încât i-am spus frate, atât de scump încât i-am spus lumina ochilor, atât de înveselitor încât i-am spus sufletul pereche…, pe care mi-a plăcut să îl beau cu o muză neapărat frumoasă, care n-a fost musai să mă fi iubit, dar să nu mă fi urât cel puțin și să fi avut șiretenia de a mă convinge să îi spun că eu o iubesc…!
Așa am fost toată viața pe care am trăit-o, așa voi fi toată viața ce mi-a rămas, în acest fel al meu de a fi își au sorgintea cărțile toate pe care le-am scris, ca și celelalte pe care le voi mai scrie…!
(Proprietate foto: Анна П.; ro.pinterest.com)
Aurel V. Zgheran: aurel.vzgheran@yahoo.com
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..