M-am cufundat în abisul
tăcerilor să simt respirația
curată a pământului,
să ascult cum urcă seva,
învingând gravitația,
până-n verdele crud al frunzelor…
Am văzut în ochiul curat
al bobului de rouă
oglindindnu-se
zborul privighetorii
spre înaltul cerului
și i-am prins, în bătăile
inimii mele, nestematele triluri….
Am pătruns în neantul
ce se lasă descoperit
doar în imaginația umană
și,-n tăcerea-mi impusă,
am meditat la anii-lumină
pe care omenirea visează
să-i străbată…
Nimeni nu ne poate interzice
plăcerea de a visa
în abisul tăcerilor,
de a călători pe o
cuantă de lumină
înspre locul de unde a pornit
și în care, demult, s-a stins o stea…
19 sept. 2022, Vernești, Buzău, România-Georgeta Tudor
by