Găina, de la eutanasiere nu se mai întoarce
Uite gripa (aviară), nu e gripa! Când scăpam de ea, când ne dădea iar câte un semnal de alertă prin cine ştie ce colţ de ţară…!
Animozităţile cauzate de panică au condus în anul 2005 la masacrul a mii de păsări, păgubind pe români şi de pospaiul lor de avut, într-o vreme primejduită de spectrul celei mai precare existenţe. Versiunea pripită a eradicării gripei aviare prin uciderea păsărilor s-a dovedit în timp a fi fost eronată, dar faptele s-au consumat şi găina de la eutanasiere nu s-a mai întors. Pe un lucru suntem acum siguri: asupra României, într-una vine câte o apăsare tot mai grea, de parcă bem fiere şi zemuri coclite în fierturi vrăjitoreşti, blestemate…!
Soarta ne-a pricopsit cu toate cataclismele naturale, una după alta: sărăcie, boli, secetă, inundaţii, înzăpeziri, tornade… Românul zdrobit şi răvăşit, mereu hăituit prin hăţişri pândite de jivine, orbecăie şi e obidit, în timp ce, sub ochii şi din buzunarul lui se ridică la nori arătări arhitecturale opulente şi sfidătoare; când arde românul de viu în pălălaia focului verilor deşertice de azi, când se prăvale asupra-i potop de ape ce-i mătură câmpiile, îngenunchează arborii şi pomii, frânge din temelii casele.
În aşa vremuri, în anul 2005, nişte hoarde de găinari cinici le-au fugărit păsările prin ogrăzi, pe care le-au eutanasiat în delirul unei cruzimi atroce. În dicţionar, cuvântul „eutanasie”, unul neromânesc, ce face parte din grămada de cuvinte străine „primenitoare” nelimitat a limbii română, înseamnă moarte uşoară, fără durere, provocare de către medic a morţii nedureroase a unui bolnav incurabil, pentru a-i curma suferinţa. Şi atunci, măcelul păsărilor în anul de ciumă găinească 2005, barbar, înfiorător, a fost eutanasiere? Aveau bietele păsări, o boală incurabilă, nu mai puteau ulii gonaci de mila găinilor?!
Aproape că nu se poate pune degetul într-un loc de pe harta României în care istoria să nu doară. Şi atunci, era musai să se descarce ura şi împotriva amărâtelor păsări de curte?! Sătul de răsucit cuţitul în rănile vechi, închise, ale românilor, cineva trebuia să verse ura, ca dintr-un robinet uitat deschis, şi asupra păsărilor, ale celor de la Ceamurlia şi Maliuc, mai cu seamă?!
Într-o frenezie cinică eutanasierea a stârnit o pasiune în România, dând aripi costumaţilor în combinezoane şi măşti protectoare împotriva unei ameninţări fantomatice, care fugeau bezmetici prin ogrăzile oamenilor, cu sacul de găini osândite la moarte, în ciumatul an 2005.
Se ştie azi că eutanasierea păsărilor a fost o soluţie ipotetică şi greşită a scăpării de pandemia gripei aviare, că viruşii au plecat aşa cum au venit, cu sau fără păsări moarte şi totuşi nu a fost tras nimeni la răspundere pentru masacrul asupra lor.
Au trecut anii…! După gripa aviară a urmat pesta porcină. Apoi boala vacii nebune. Teroarea împotriva oamenilor alergați prin propriile gospodării, păgubirea lor de animalele cu care își asigurau traiul au avut aceleași forme, dimensiuni și ideologii, ritualul orgiastic al masacrării bietelor animale, de asemenea.
Într-o zi a căzut altă pacoste pe capul nostru: o gânganie de-i zice Covid a umplut pământul, am fost în pandemie, nu știm dacă am ieșit, nu suntem siguri că nu vom mai fi. Fapt este că și cu noi oamenii s-a procedat cam la fel cum s-a procedat cu gâinile, adică s-a lucrat pe bâjbâite și s-au luat măsurile cele mai neadecvate. În schimb, ca și de pe urma găinilor cineva a profitat enorm și de pe urma oamenilor. Probabil că așa cum nu a fost nimeni tras la răspundere pentru găini, nu va fi nici pentru oameni…! Sumele profitului au fost prea mari și s-au împărțit prea chibzuit ca să se acopere definitiv și foarte asiguratoriu urmele uriașelor fraude…!
Iar în altă lugubră zi ne-am trezit și cu războiul barbar aproape de hotare. De data aceasta știrile, spaimele, previziunile sunt decupate din Apocalipsă și încă nu este momentul vreunei clarificări, vreunei separări lucide a paroxismului de realismul primejdiei și fantasmagoriile de groază. Fapt este că acum viața noastră planetară e poate cel mai crunt prinsă între diversiune și precauție cu prețul liniștii noastre devastate…!
Însă, cartea aceasta, „Prin timp, în anturajul umbrei credincioase”, ca și alte câteva din toți anii de când s-au prăbușit peste noi torentele de nenorociri, contrazice tot ce s-a pus mai sus sub semnul unei desfășurări dezastruoase de evenimente sinistre, iar dacă ea nu poate face nimănui un bine atât de mare încât să îi îndepărteze gândul de la mâhnirile, tresăririle și grijile necontenite, în mod sigur vreun rău oricât de mic nu are cum să facă…!
De aceea, chiar și simplul motiv că aceste cărți nu fac nici bine nici rău cuiva, pe mine, autorul lor mă încurajează să le înfățișez inimaii, minții și judecății cititorului care va cădea de acord să călătorească prin timp alături de mine și protagoniști, în anturajul umbrei credincioase – într-o lume zguduită de orori, doar umbra fiecăruia dintre noi putem fi siguri că ne mai rămâne alături până în ultima clipă…!
Cândva am fost mai mulți împreună în această călătorie, cărțile mele bucurându-se de mai multă prețuire din partea mai multora. Între timp ne-am mai risipit pe drum, dar chiar de va fi ca în cele din urmă să nu mai rămână nimeni cu mine, umbra mea tot va fi și nu voi rămâne singur…! Doar că nu înțeleg, orice-ar fi, cum de se întâmplă să înghețăm unii dintre noi în focul vremurilor acestora?!
(Foto: ro.pinterest.com)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..