(foto – cel fără cravată: eu; cel fără cravată: nu știu…!)

Dacă ați avea inima bolnavă de o singură boală de care mă rog să suferiți, boala amintirilor din copilărie, mi-ați da crezare că cea mai tandră carte scrisă vreodată de către un scriitor bolnav chiar de boala diagnosticată poate în premieră mondială, a amintirilor din copilărie, are chiar titlul numit acum întocmai așa: „Amintiri din copilărie”.

Minunat de frumoasă carte a duioaselor amintiri, dulce boală a amintirilor…! A amintirilor dezmierdătoare despre copilăria „zbânțuitului” de Nică al lui Ștefan a Petrei, de la Humulești. Au fost, mai sunt și vor mai fi și amintiri dureroase despre copilării nefericite, trăite în plâns, foame, groază, boală, de către necăjiții copii singuri, orfani, bătuți, exploatați, zguduiți de obida a toate celor vărsate în destinul lor din cofele pline de tristețe și dureri ale vracilor fărdelegii cruzimi ale omului lup al oamenilor cum sunt încă din Antichitate numiți scelerații istoriei omenirii. Acest fel de amintiri se varsă din cazanele iadului în ochii, corpul, conștiința, inima, sufletul copiilor lumii nu din niște amfore cu nectar de flori de dat fiecărui copil să-l soarbă din mânuțe, ca să-și lingă degetele, să râdă și să fie fericiți. Ne întristăm și numai gândindu-ne la câtă suferință zdrobesc copilăriile nefericiților noștri copii de oriunde, căci toți copiii de pe planetă au o singură patrie: patria copilăriei. Copilăriile noastre, Aurica, dragă prietenă a mea de atunci și de azi, sunt totuși despărțite în două: a mea și a ta. Dintr-a mea nu vreau să deschid ferestre în prezent decât razelor ei de soare, căci, fără să știi tu, eu mi-am petrecut-o un timp fără părinți, fără tată mereu, iar fără mană o perioadă – motivul stă în mișeliile milițienilor în solda canaliilor securiste; de dincolo de gratii și azi răzbate plânsul mamei, de dincolo de poartă și azi mă uit după tata, cu ochii plânși…! Dar nu povestesc despre tristețe și dureri, căci abia ce am dat deoparte pe acelea pricinuite de un netrebnic recent accident cerebral vascular, al doilea, primul a fost doar o amenințare, în 2012, abia dacă i-am auzit bătutul la ușă însă cel de al doilea m-a trăsnit ca un ciocan ce m-a trântit de pământ și m-a făcut bucăți. Îl lăsăm în pace pe el și lăsăm și pe altele, azi, Aurica, dragă prietenă din copilărie, când eu și tu ne moleșeam gurile de seta de taine și emoții,  iar fiorii vibrau pe gurile-amândouă, când noi eram copii în mijlocul unei copilării pe care-am lăsat-o să lunece pe lângă noi, acum încercând să o aducem înapoi, făcându-i loc de copilărit în nostalgiile noastre…!

Copilăria, ce minune, copilăria, ce dulceață, copilăria, ce contemplație, copilăria, ce melancolie, copilăria, ce candoare, copilăria, ce boare de viață. De aceea spun eu că cea mai frumoasă carte din lume și din eternitate este cartea copilăriei cu o singură vină, aceea de a fi prea fără de vină…! Recitește, Aurica dacă nu ai citit, cartea „Amintiri din copilărie”. Te-ai vindeca dacă ai avea vreo traumă, cine știe…, anii ne pricopsesc și cu asta, dar te-ai îmbolnăvi de amintiri din copilărie, iar această boală nu face răni și nu doare, ci vindecă și mângâie…!

by

Referinţă Bibliografică

Aurica, recitește, dacă ai citit, „Amintiri din copilărie”/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 2 iunie 2026