AVÂND UN CRUD DESTIN…
   #AnnaNoraRotaru – autor

Ce triști și ce înstrăinați suntem cu toții-n astă lume…
Dar ce bătrâni, morocănoși, de un timp am devenit…
Nu ne cunoaștem între noi, nu ne mai știm de nume,
Am uitat să mai iubim, să zâmbim râzând de glume,
Nu mai știm cine suntem, de pe unde-am mai venit,
Pe frunte-un număr dat avem și-n ceaslovul gălbenit…

Am uitat de-mbrățișări, cum să schimbi ceva cuvinte,
Să aflăm unii de alții, de suntem bine sau chiar rău…
Ne-am purtat pe față măști și pe suflet ca veșminte,
Panoplii, armuri la inimi, loc neavând de cele sfinte,
Am bătut cuie-n ferestre, zăvor la uși și lanțuri… zău,
Rămânând de piatră stane, cu ochi goi privind în hău…

Se-nnoptează, luminează, fuge-anotimp dup-anotimp,
Când vară e, când iarnă, nici că prindem noi de veste…
Ținem capu-ntre genunchi, căci uitați suntem de timp,
Câte-un ooff și poate-un vai, câteodată, mai-n răstimp,
Așteptând vreo mântuire, poate, dinspre spațiile celeste,
Deși, nu ne-au rămas speranțe și nici măcar proteste…

La rând, ca mizerii ambulante, vom dispărea-n eternitate,
Nimic lăsând în urma noastră, tăcuți muri-vom în neștire…
Singuri venit-am pe-astă lume și-acuma-i tot singurătate,
Pierduți, sărmani uitați aici și dincolo, tot prin obscuritate,
Că am trăit o viață de nimic, tragicii, ascunși fără cârtire,
Născuți având un crud destin… de-a umple numai cimitire…

__________________ NORA ________________
versuri din vol. 10 __ „Peregrin tăcut prin timp” __

by

Referinţă Bibliografică

AVÂND UN CRUD DESTIN… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 29 iulie 2026