Babele primăverii în legende
„Cu cât ajungi mai aproape de vis, cu atât Legenda Personală se transformă într-o adevărată raţiune de a trăi.” – Paulo Coelho
Legenda este istoria adevărului primordial. – Maria Filipoiu
Babele sunt personaje din folclorul popular românesc, ce erau considerate zeițe – inițiate și specialiste în domeniul practicilor divinatorii. În toponimia Babelor, ca strămoașe mitice, ele aveau rol de divinități meteorologice la începutul primăverii.
Dicționarul de simboluri și arhetipuri culturale precizează:
„În mitologia calendaristică sunt prezente în forma Zilelor Babelor (1-9/12 martie), marcând timpul schimbător și capricios de primavară (…) ascendența principiului feminin în viața naturii, societății și psihologiei individuale”
Etnografii susțin că mitul „babelor” este unul din cele mai importante mituri românești, reprezentat de cel al Babei Dochia.
În tradiție se apune ca Baba Dochia și-a luat numele de la Sfânta Muceniță Evdochia, sărbătorita de Biserică.
Ele „vin” în primele nouă zile ale lunii martie și au denumiri de personaje legendare: „Baba Marta”, „Baba Dochia”, „Baba Cloanța”, „Baba Hârca”, „Baba-Mija” și sunt personaje din basmele și legendele populare, având înfățișarea unor femei bătrâne, dar cu puteri supranaturale, influențând vremea în zile de tranziție de la iarnă la primăvară, când zilele sunt ori cu frig și ninsori, ori cu soare dogoritor.
Amintind faptul că în străvechiul calendar roman anul începea pe 1 martie, Baba Dochia apare ca întruchiparea anului vechi, care este pe sfârșite și trebuie să moară, moartea ei reprezintă hotar între anotimpul friguros și cel călduros. Astfel, perioada cuprinsă între 1 și 9 martie este intervalul de timp în care Dochia își împlinește destinul, urcând muntele împreună cu turma sa de oi, pentru a muri spre renastere (a naturii și a vieții într-un an nou).
Aspectul instabil al vremii în această perioadă este manifestarea caracterului capricios al Babei Dochia.
Zilele babelor sunt în număr de 9, care încep de la 1 Martie. În această perioadă se ursesc „babele” de către prieteni și rude, câte una de persoană, după ziua în care a fost născută. Cum va fi ziua ursită fiecăruia, așa îi va fi inima în tot anul.
În cele 9 zile se alege baba în funcție de ziua de naștere. Dacă ziua se afla intre 1 si 9 ale oricărei luni, atunci și baba va fi în ziua respectivă. Dacă data nașterii este formată din două cifre, atunci se calculează prin însumarea lor (ex. pentru nativii din 28 ale oricărei luni, calculul este 2+8=10, baba lor fiind pe 1 martie) Astfel, zilele călduroase și însorite sunt aducătoare de fericire, noroc și belsug, în timp ce vremea rece, cu ploi și ninsori înseamna lacrimi, necazuri, sărăcie și pagubă pe parcursul anului.
Dintre toate legendele, cea mai cunoscută este a babei Dochia, în care e înfățișată ca o babă zgripțuroacă,
ce avea o noră, pe care o năpăstuia ori de câte ori se ivea ocazia. Odată, la 1 martie, a trimis-o să spele lână neagră până se face albă. Pe fată a ajutat-o un înger, dându-i o floare albă să spele lâna cu ea. Când a isprăvit și s-a întors acasă cu floarea albă în piept, Baba Dochia a hotărât să plece cu oile la munte, fiind convinsă că venise primăvara.
S-a îmbrăcat cu 9 cojoace de blană și a pornit cu oile spre munte. Pe drum, întâlnind vreme prea caldă și-a dezbrăcat, rând pe rând, toate cojoacele, iar când a rămas numai în cămașă a venit gerul și a o înghețat-o, transformând-o în statuie, legenda ei fiind amintită în fiecare primăvară.
De legenda Babei Dochia sunt legate numele culmii „Babele” din masivul Bucegi.
Astfel, legenda spune că „Baba Dochia” sau „Baba Marta” a trăit demult pe aceste meleaguri – România de astăzi – în munţii Bucegi, ai Vrancei sau în Ceahlău.
Pe muntele Ceahlău există o stâncă, ce seamănă cu o femeie îngenuncheată.
Aceasta are în jur pietre mai mari, mai mici, iar legenda spune că ar fi ,,Baba Dochia’’ şi turma ei.
Şi în munţii Vrancei este un grup de pietre numite ,,Pietrele Babei Dochia’’.
Între 1 şi 9 martie, credinţele populare spun că zilele babelor au nume:
1 Martie – Ziua Sturzului
2 Martie – Ziua Mierlei
3 Martie – Ziua Cocostârcului
4 Martie – Ziua Ciocârliei
5 Martie – Ziua Rândunelelor
6 Martie – Ziua Omătului
7 Martie – Ziua Mieilor
8 Martie – Ziua Berzelor
9 Martie – Ziua Ghiocelului
Cele nouă zile simbolizează lupta între bine şi rău, lupta între iarnă şi primăvară.
Maria Filipoiu
6.03.3021
BABELE VREMII
După o iarnă geroasă,
vrei să vină vremea bună
ca o zână arătoasă,
purtând petale-n cunună.
Dar vremea-i capricioasă,
cu lapovițe și ninsori,
de n-ai vrea să ieși din casă,
puterea cu ea să-ți măsori.
Te îmbraci în haină nouă,
ca-n primăvară cu Soare.
Dar te ninge sau te plouă,
„baba” ca o vrăjitoare.
Când zăpada se topeşte
de o vreme însorită,
altă „babă” fulguiește
peste iarba încolțită.
Omăt proaspăt se așterne
peste a naturii viață,
când „baba”, steluțe cerne
și pe ghiocei îngheață.
Legendă în prag sosește,
cu a iernii agonie
și cu ger ce împietrește
pe Dochia în statuie.
„Babe” aduc în ogradă,
vreme bună sau răcoare.
Cele rele cern zăpadă,
cele bune vin cu Soare.
N-apucă bine să plece
pe stilul nou din calendar,
că revin din paisprezece,
opt „babe”, cu-acelaşi dar.
Când vremea-i cu promoroacă,
prin an prevede trăire
precum babă zgripţuroaică,
ce îşi dezvăluie fire.
Într-o ultimă zvâcnire,
cu fulgi de nea fac ritual
să rămână amintire
din anotimpul hibernal.
„Baba” ce-n Soare zâmbește
pe o vreme călduroasă,
omului îi prevesteşte
peste an, viață frumoasă.
Cum va fi anul, rău sau bun,
este un zvon păstrat în mit,
ce vine cu folclor străbun,
prin generații moștenit.
Iarna în răstimp se pierde
cu lapoviță și brumă,
să-mpletească iarbă verde,
primăvara în cunună.
Maria Filipoiu


