Un fel de roman autobiografic, un al doilea jurnal al sãu dintr-o serie de mai multe astfel de jurnale, dintre care primul s-ar fi pierdut (dupã cum mãrturiseşte autorul), „Caietul negru” ( publicat la Editura RAFET, Râmnicu-Sãrat, 2017) semnat de Cornel Galben, vorbeşte despre perioada urmãtoare vârstei sale de 28 de ani, respectiv din studenţie.
Consemnãrile din acest jurnal au început în anul 1968 , în prima zi de salariat” a autorului, la Uzina de Cauciuc de pe Platforma Petrochimicã de la Borzeşti-Oneşti (fostul oraş Gheorghe Gheorgiu – Dej , aşa cum apare denumit în carte), respectiv imediat dupã absolvirea Şcolii Profesionale.
Încã de la începutul cãrţii se remarcã talentul literar de excepţie şi experienţã publicisticã a autorului , cititorul având de parcurs texte savuroase şi sensibile, de o realã încântare.
Cartea este structuratã şi datatã asemeni unui jurnal , într-o înlãnţuire logicã şi cronologicã astfel ca pânã la final putem creiona portretul unui personaj care nu este altul decât autorul însuşi , un ziarist, poet, critic şi istoric literar, eseist şi chiar editor de marcã; un om care a citit şi muncit foarte mult, dupã cum mãrturiseşte despre sine însuşi în paginile cãrţii: ”Greu este drumul spre poezie dar cu multã muncã se poate ajunge la el” (pagina 100) şi „am nevoie de exerciţiu zilnic . Numai aşa pot aduna gân-duri, observaţii asupra realitãţii imediate, etc. Numai aşa se pot naşte posibile versuri şi, de ce nu, posibile cãrţi”. Mai ales ca s-a luptat chiar şi cu gândul cã „ nu ştiu când voi reuşi sã acopãr toate golurile din cultura mea, nu ştiu nici când voi avea timp sã-mi duc la capãt gândurile care mã frãmântã” (pagina 13,14).
Existã însã şi alte reflecţii personale ale autorului în „Caietul negru” în care lectorul se poate regãsi şi poate trage utile învãţãminte modelându-şi evoluţia şi, poate chiar destinul „E rãu sã fii şi singur!” (pagina 8).
Consider cã aceastã carte mai este importantã şi utilã prin persoanele ori locurile evocate în ea cãpãtând astfel valoarea unui real document. Autorul reuşeste sã surprindã în „Caietul negru” , cu precizia şi arta specificã jurnalistului, momente ale unei epoci nu prea îndepartate de cititor dar insuficient cunoscutã ori studiatã, perioada României socialiste. Asemenea informaţii fac referire la criticii literari şi scriitorii perioa-dei, la publicaţii şi la spectacole, la funcţii şi ierarhii sociale, la diverşi lideri politici, la instituţii ale statului (învãţãmânt, spital), etc.
© Mariana Bendou
![Facebook](https://www.facebook.com/sharer.php?u=https%3A%2F%2Farmoniiculturale.ro%2F%3Fp%3D21228&t=MARIANA%20BENDOU%3A%20Caietul%20negru&s=100&p[url]=https%3A%2F%2Farmoniiculturale.ro%2F%3Fp%3D21228&p[images][0]=https%3A%2F%2Farmoniiculturale.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2018%2F06%2FIMG_20180518_0001.jpg&p<div class="stitle" ><h3 ><span></span></h3></div>=MARIANA%20BENDOU%3A%20Caietul%20negru "Urmareste-ne pe Facebook"){kind=small}
by 
 |
Referinţă Bibliografică |
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..