– Frunză verde, ciumăfaie
Rădăcini de vânăt și ploaie,
În noroi ciungă și șchioapă
Ţara asta zace toată.
N-ar fi fost așa bolnavă
Nici de-ar fi băut otravă.
Din ea nu mai ai ce-alege
Hora plânge, doina plânge.
Aleanul suflete despică
Şi-amare gânduri inima usucă.
Nici legea nu mai este lege
Nici vinul nu e vin în lege
– Ascultaţi-mă deci bine
De bârfe, mâinile mi-s pline
Așa că versurile citiţi-le toate
În liniște, de se poate.
De la creanga unui prun
Într-un foarte vechi cătun,
Cum şădea ea după uşă
Pe ligheanul cu cenuşă
Am aflat așa-ntr-o doară
Că această cândva mândră
Ţară, moştenit-a cu jurământ
De la Bacchus, Vinul sfânt.
De-atunci, la drumul mare
Bea omul, și pe jos și de-a călare.
Alţi pe lângă el stau făţis,
Privind spre sticlă, pe furiș.
Fiindcă ochiul mic al sticlii
Sticleşte noaptea ca al viperii.
Dar vai, acolo unde bun e vinul
Sunt și proști unul și unul.
Când leac nu vine de la har
Omul, și-l ia de la pahar.
Dorinţa fără preget îl lovește
Când vinul în pahare unduieşte.
De la vecini e sindrofie,
Nimenea nu mai vrea să ştie
Ce furtună e pe-afară
Cumplită în astă sară.
Deși nu vreau să vă supăr
Nici cât o boabă de ienupăr,
Necugetaţi şi fără minte
Petrec și beau înainte.
Vorba vorbei învechite :
-Cel beat meargă să se culce !
Dar aduce și noroc,
Că să se face nou pe loc.
Iar acuma frunză creaţă
O să vă spun verde-n faţă:
Sărbători cu ac și ață
Omul leagă și în călindar agață
Să nu muncească niciodată.
Astfel au crescut în tihnă
Ca buruiana în grădină
În pacea serilor cu lună.
Toate se fac după ureche !
Lume nouă în lume veche.
Chiar și floarea vinului
Crește-n mintea omului.
Și-uite așa pe îndelete,
Satele au devenit schelete.
Sărmana dumbravă și poiană
Năpădită a fost de buruiană.
O nuntă să-nveselească iară,
Aș vrea, uliţa veche, solitară.
Și-n drum să mă opresc s-ascult
Obiceiuri de demult.
Citat – Când România avea „vlagă”
Rar om, să n-o găsească dragă!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..