Notă de autor: Prezentare / Presentazione
RO: Acest text este un omagiu adus memoriei scriitoarei Clementina Forgiero, autoarea minunatei cărți „La vita è una poesia d’amore”. El reflectă legătura unică dintre autor și mentorul său, celebrând marea pierdere a unei inestimabile valori scriitoricești și influența maternă care a marcat formarea sufletului meu.
IT: Questo testo è un omaggio alla memoria di Clementina Forgiero, autrice del meraviglioso libro „La vita è una poesia d’amore”. Esso riflette il legame unico tra l’autore e il suo mentore, celebrando la grande perdita di un inestimabile valore letterario e l’influenza materna che ha segnato la formazione della mia anima.
S-a stins o stea, dar raza ei de gând
În noi rămâne, vie și curată;
Clementina, ai plecat tăcut, lăsând
O moștenire-n aur ferecată.
„Viața e iubire și poem”,
Ne-ai spus prin slove pline de lumină,
Iar noi, în versul tău, acum vedem
O lume fără umbră și vină.
Din neamul Forgiero, vechi și ales,
Ai dus mai sus a minții strălucire,
Dând artei tale-un nobil înțeles:
Că tot ce-i viu e doar o mântuire.
Mi-ai fost profesoară și, mai mult, o mamă,
Iar azi, când rima ultimă se scrie,
Inima mea, cu lacrimi, te mai cheamă:
Rămâi cu noi, iubire și poezie!
A Clementina: Figlia di Luce e di Versi
Non fosti solo cattedra e parola,
Ma grembo di sapienza e di conforto;
In quella classe che parve una scuola
Di vita vera, in un sicuro porto.
Del sangue dei Forgiero, illustre e fiero,
Portavi il genio e l’arte nel cammino,
Ma il dono tuo più grande e più sincero
Fu farti madre del mio gran destino.
„La vita è una poesia d’amore”,
C’insegnavi col gesto e col sorriso,
E quel calore giunge fino al cuore,
Mentre il tuo volto volge al Paradiso.
Addio, mia Professoressa, madre amata,
L’ultima rima è un bacio sul tuo manto;
La lezione più bella è già imparata:
L’amore resta, e vince ogni pianto.
Clementina Forgiero A fost o scriitoare cu o memorie extraordinară, căreia îi plăcea să surprindă spontaneitatea imaginilor vii, precum și a culorilor, sunetelor și mirosurilor – de unde și titlul acestei cărți: *Viața este o poezie de dragoste*.
Camelia Opriţa
by
Despre OPRITA Camelia
Camelia Oprița, C.V. LITERAR
Portret de Autor: Arhitectul Jocurilor de Cuvinte între Basm și Realitate
unde cuvintele nu doar descriu lumi, ci le zidesc la granița fragilă dintre vis și realitate.
Ceea ce numim operă personală este, în realitate, o emanație a colectivității. Tot ceea ce scriu aparține oamenilor, eu sunt doar curatorul unei stări născânde care ne unește pe toți.
Fiecare pagină pe care o aștern nu este un monument dedicat propriei mele minți, ci o oglindă pe care o țin în fața umanității. Trăirile, temerile, momentele de extaz și căutările Infinitului nu au fost create de mine; ele s-au născut din întâlnirile voastre, din iubirile voastre, din durerile voastre mute.
În această curgere eternă a vieții, eu nu sunt un stăpân al adevărului, ci doar un martor atent. Rolul meu este să culeg aceste fragmente împrăștiate, să curăț praful de pe ele și să le așez sub o lumină nouă, astfel încât să vă puteți recunoaște. Tot ceea ce scriu aparține oamenilor. Eu sunt doar curatorul acestei mari istorii comune, un simplu paznic al cuvintelor care ne readuc în starea noastră născândă.
Cuvântul care hrănește:
„Îl privesc pe Ion Creangă ca pe un basm românesc în care copilăria refuză să se termine. Adesea sunt întrebată: de ce scriu literatură pentru copii? Răspunsul e simplu și, totodată, dureros: priviți în jur. Astăzi, bucuria pare să fi devenit o raritate. Oamenii umblă cu frunțile întunecate de griji, cu capul plecat, de parcă ar fi pierdut o monedă de aur și o caută cu disperare în țărână, uitând să mai privească cerul.
Destinul meu s-a împletit, încă de mică, cu rafturile bibliotecii din casa părintească. Acolo am învățat că o casă fără cărți este o casă fără ferestre. Chiar și acum, ori de câte ori trec pragul cuiva, ochii mei caută instinctiv biblioteci, etajere sau măcar acele măsuțe de cafea unde volumele stau așezate în tihnă, parcă așteptându-mă să le deschid taina.
Trăim într-o epocă în care mulți copii sunt învățați să creadă că povestea este o „minciună gogonată”, o iluzie fără folos. Eu cred contrariul. În viziunea mea, literatura nu este o evadare, ci o hrană esențială: dacă ți-e foame de sens, o carte te hrănește; dacă ți-e sete de frumos, ea te adapă. Scriu pentru a le reda copiilor — și oamenilor mari care au uitat să fie copii — dreptul de a găsi moneda de aur nu în țărână, ci între paginile care ne învață să mergem drept.”
Camelia Oprita - scriitoare, autoare română de limbă română și italiană.
Colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară și străinătate,
semnând și antologii literare pentru copii.
-Flacăra lui Adrian Păunescu, Acolada, Alternanțe, Boema ( lumea copiilor)
Constelaţii Diamantine, Spații Culturale, Litera Nordului, Neuma, Romania
literara, Revista de Cultură și Atitudine Plumb (USR Bacău) Revista „Viața
noastră” Bârlad, Revista Țara de Sus ș.a.m.d.
Cărți publicate: Cuvântul deschide gândul omului,
Bună dimineața, Camelia,
Povestea stelelor
Vezi toate articolele scrise de OPRITA Camelia →